Antonela BarbuÎnainte să citești romanul lui J. M. Coetzee, Așteptându-i pe barbari, citește acest poem scris de poetul grec Konstantinos Kavafis !
Este descrisă aşteptarea febrilă a unei intervenţii de cucerire, de pătrundere iminentă într-o mare capitală a unei armate de barbari, nenumiţi decât astfel, de ocuparea unui Constantinopol probabil, nici acesta specificat prin nume. Populaţia, conducătorii, împăratul nu fac altceva decât să încerce a se constitui într-un dispozitiv, dacă nu de rezistenţă, cel puţin de atenuare a şocului ce avea să se producă. Civilizaţia pare să aparţină unui Bizanţ, greco-latin; barbarii sunt invadatorii, care vor fi fiind, întrucât ştim că nu au fost puţine valuri de agresori în spaţiul tot mai pereclitat al fostului Imperiu Roman şi, cu deosebire, în cel al Greciei bizantine. La lăsarea nopţii, barbarii nu invadaseră puternica şi marea cetate, iar iscoadele anunţau că ei nu mai ameninţau hotarele.
Poetul grec Konstantinos Kavafis (1863 – 1933), a fost serbat în anul 2011 la Sala Auditorium a Muzeului de National de Arta al României din Bucurețti, cu prilejul lansării unei ediții speciale a volumului său de poezii, “Alfabetul poetic”. Este vorba de o editie de lux, poliglotă, ce cuprinde 24 de poeme traduse în 12 limbi, printre care și limba română.
Clasic al literaturii universale, Kavafis este autorul cu a cărei operă poetică, Editura Omonia si-a facut intrarea pe piața de carte românească.
Așteptând barbarii
De ce-au venit în piaţă orăşenii?
Barbarii astăzi vor sosi.
De ce-i pasiv senatul, dezbaterile-s sfârşite,
Senatorii nu vor nimic, nici legi să decreteze?
Barbarii astăzi doar sosesc.
Ce rost mai are legi a decreta?
Sosesc barbarii, ei să decreteze!
De ce-mpăratul, trezit cu noaptea-n cap,
Tronează porţile oraşului
Şi tronul, şi coroana – pe toate le tronează?
Barbarii astăzi vor sosi.
Aşteaptă împăratul căpetenia lor
Să-i ofere titluri de onoare,
– E gata pergamentul cu ordine cu tot.
De ce pretorii, alăturea de consuli
În togă roşie s-au arătat,
Le-mpodobeşte braţele brăţare-n ametiste,
Pe degete – inele de smarald?
Sceptrele cu-argint sunt smălţuite,
La ce le-ar trebui azi sceptrele acestea?
Barbarii anume astăzi sosesc,
Iar luxul îi orbeşte pe barbari.
Dar unde-s pretorii stimabili?
Ei nu se văd, – cuvântul lor lipseşte.
Astăzi sosesc barbarii,
Iar lor cuvântul nu le e pe plac.
De ce-i atât de alarmat oraşul?
Iar străzile – atâta de pustii?
Da ce-i atât de tulbure poporul,
De ce grăbit se-ascunde fiecare ins?
Deja e noapte, barbarii n-au sosit.
De la hotarul ţării a venit o veste,
Că-n lumea asta barbari nici nu există.
Acuma ce ne facem fără de barbari?
În ei văzusem o ieşire… Acuma ce ne facem?
Poezie de Konstantinos Kavafis, traducere de Ion Vatamanu.
Surse: www.citatepedia.ro, www.newsup.ro, epochtimes-romania.com
Add comment