510 ani de la moartea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare

Sfântul Voievod Ștefan cel Mare este cinstit de Biserica Ortodoxă Română pe 2 iulie. Menționăm că pe 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut pe Voievodul Ștefan cel Mare în rândul sfinților.

Pentru că mulți contemporani resping sfințenia lui Ștefan cel Mare, am ales să redau articolul „Dreptcredinciosul domnitor Ștefan cel Mare și Sfânt sau despre criteriile sfințeniei” al Părintelui profesor Constantin Coman, publicat în volumul „Prin fereastra bisericii sau o lectură teologică a realității”, la Editura Bizantină.

Binecredinciosul popor român, într-un glas, l-a numit pe Voievodul Moldovei, Ștefan cel Mare (1457-1504), și Sfânt.

Mare, prin vitejia și faptele lui mărețe, și Sfânt, pentru luptele lui în apărarea credinței creștine împotriva năvălitorilor păgâni, ce veneau din pustele asiatice, și contra islamismului turcesc, ce căutau să nimicească un popor creștin.

Dar Ștefan cel Mare, „atletul creștinătății”, cum l-au numit contemporanii, a fost biruitor totdeauna. Cu el era Dumnezeul Creștinilor, „Dumnezeul cel tare în războaie și puternic în lupte”.

Drept recunoștință, Ștefan cel Mare – după cum spun cronicele timpului -, după fiecare luptă a zidit o biserică, ctitorind aproape 40 de biseric i și mănăstiri pentru războaiele pe care le-a purtat întru preamărirea lui Dumnezeu și apărarea Moldovei și a dreptei sale credințe strămoșești, în cei 47 de ani de strălucită domnie!

Adesea după luptele cele cumplite, aducea mulțumiri lui Dumnezeu, cu post și rugăciuni, el și ostenii lui bravi, cum cunoscute sunt cele de la Vaslui, sau de la Podul Înalt, când toată puterea otomană a fost înfrântă și pusă pe fugă.

Și după fiecare bătălie zidea biserici voievodale, de toată frumusețea, împodobind cu ele Moldova întreagă, cu Bucovina și Basarabia, și chiar și în Ardeal, unde a înființat Episcopia Feleacului.

Și cu aceeași generozitate domnească, el înzestra aceste ctitorii cu pământuri și le împodobea cu Sfinte Evanghelii și cărți, cu Epitafuri și Vestminte de brocarturi scumpe, cu cădelnițe și sfeșnice de aur, întru slava cea strălucitoare a lui Dumnezeu.

Erau daruri domnești neîntrecute până astăzi, pe care sfințindu-le și punându-le sub ocrotire divină, le dăruia poporului român să le aibă totdeauna cu darurile lui Dumnezeu, spre ocrotire, din Carpați și până peste Nistru, din Moldova de Sus și până-n Moldova cea de Jos.

Și iată că până acuma, de cinci veacuri, întreg neamul românesc pășește pragurile acestor ctitorii voievodale și sub bolțile zugrăvite cu Sfinți, pomenind și pe Maria Sa Ștefan Vodă al Moldovei, ca pe marele lor ctitor și binefăcător.

Domnia lui rămâne de-a pururea ca Voievodul cel Mare și Sfânt al întregului neam românesc din toate timpurile și până la sfârșitul veacurilor!

În dragostea cea mare pe care o are față de Ștefan cel Mare și Sfânt, poporul i-a înălțat statui prin orașe, ca să-l aibă mereu prezent, pe calul lui domnesc, cu sabia în semnul Sfintei Cruci, ori cu buzduganul în mână, gata să se avânte în lupte, ca atunci când hotarele Țării erau încălcate de dușmani.

În orașul Chișinău, Ștefan cel Mare al Moldovei ține în mână Sfânta Cruce a biruinței românești în apărarea Creștinătății, de care nici ateiștii comuniști nu au îndrăznit să se atingă, sau să i-o smulgă din mână.

Un alt semn al orânduirii sfinte pentru Ștefan cel Mare și Sfânt, este și acela că la mormântul său din biserica zidită de el la Putna, de jumătate de mileniu, la căpătâiul lui flăcărează lumina unei candele, zi și noapte, ca la nimeni altul din tot trecutul neamului românesc.

Și tot la acest mormânt al lui Ștefan cel Mare și Sfânt se fac slujbe sfinte de către slujitorii Sfintelor Altare și credincioșii vin în pelerinaj, plecându-și genunchii și rugându-se pentru Ștefan cel Mare și Sfânt să le dea binecuvântarea!

Pentru toate acestea știute și încă alte multe vrednicii neștiute, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în frunte cu Patriarhul Teoctist, l-a trecut în rândul Sfinților pe Ștefan cel Mare și Sfânt. (n.red.: in 1992)

De acum înainte, prin ani și veacuri, în Calendarul Bisericii Ortodoxe vom avea spre pomenire, cu rugăciuni și sfinte slujbe, la 2 Iulie, în fiecare an pe Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, mare ocrotitor și apărător al credinței creștinești.

Fie ca spiritul de vitejie, de iubire de Dumnezeu, de Biserică și de Neam, al lui Ștefan cel Mare și Sfânt, să se reverse cu prisosință în sufletele tuturor Românilor, ducând cu ei, din glorie în glorie, eternitatea Neamului Românesc!

Arhim. Dr. Vasile Vasilachi

(din volumul „Sub acoperamantul vesniciei”, New York, 1995)

Sursă: http://www.crestinortodox.ro/