Aher Arop Bol: ,,Băiatul pierdut” – o poveste despre libertate şi educaţie

De Ziua Internaţională a Copilului am ales să citesc povestea emoţionantă a ,,Băiatului pierdut”, scrisă de Aher Arop Bol.

 baiatul-pierdut_1_produsel-nun-perdutil-ragazzo-perduto

Am ales această carte, pentru că îmi place să descopăr personaje  noi și experiențele lor din alte țări (în special din Africa şi Orient) – pentru că aceste cărţi le pot recomanda celor din jur şi pot deveni pentru mulţi tineri,  cărți educaționale şi de ce nu, cărţi motivaţionale.

,,Băiatul pierdut” este mai mult decât o carte editată la RAO, este o poveste de viaţă, despre rezistenţă, curaj, libertate şi istorie.

Aher Arop Bol este un refugiat sudanez tânăr care a primit o şansă incredibilă de a împărtăși povestea lui de supravietuire în Africa într-un memoriu emoționant, oferind inspirație și un exemplu de determinare pentru tinerii din întreaga lume.

În 1987, pe fondul războiului civil din Sudan, în vârstă de patru ani Aher a fost salvat de către unchiul său la Panyido şi a trăit în prima tabără de refugiați din Etiopia. Câteva zeci de mii de oameni sudanezi au fugit de război, doar pentru a găsi un loc de refugiu, încercând din răsputeri să supravieţuiască printre oameni bolnavi, înfometaţi, disperaţi şi simţind la fiecare pas, mirosul morţii.

La acel moment, Aher este prea mic pentru a realiza ceea ce se întâmplă cu el sau de ce a fost separat de părinții săi. Dar este suficient de norocos pentru a-l avea unchiul său la partea lui. Acesta are grijă de el la început, și-l învață câteva reguli de bază de supraviețuire, cum ar fi modul de a doza și filtra apa de băut și cum să evite  să-i fie rău pentru că mânâncă prea mult, după o lungă perioadă de înfometare. 

După numai un an de zile,  unchiul său dispare și Aher este lăsat fără un chip familiar în jurul lui. El se află într-un mediu ostil  și trebuie să lupte împotriva altor copii pentru alimentele  de zi cu zi sau pleacă deseori departe de tabăra de refugiați,  în sălbăticie, în căutare de hrană.

La şase ani, el învață alfabetul. Este emoţionant să afli despre metoda unui dascăl de a învăţa peste 500 de băieţi, toate literele. Atunci, Aher decide ca educaţia să fie prioritară pentru el, în speranța că-i va aduce o viață mai bună. În același timp, circumstanțele-l obligă să se retragă de la o tabără de refugiați la alta, din Etiopia înapoi în Sudan și apoi în Kenya. Deși în viața lui de refugiat este pus mereu în pericol, el luptându-se pentru găsirea alimentelor sau a locurilor de cazare,  Aher continuă să studieze ori de câte ori are ocazia.

La 14 ani, după un timp în care a studiat şi a lucrat în Kenya, el decide să meargă în căutare de fonduri, care îi vor permite să continue studiile. Este sfătuit să încerce șansele sale în Africa de Sud, pentru că există școli mai bune acolo, și reușește să facă drumul său în Malawi, Tanzania, Mozambic. Ajunge la centrul de refugiați din Zimbabwe şi deşi statutul de refugiat nu-i oferă foarte multe, el se luptă să găsească o școală care să-l accepte. Astfel  reușește să finalizeze liceul și să urmeze un curs în Relații Publice.

După ce a petrecut câțiva ani în Zimbabwe (el are 19 de ani), Aher întâlnește pe cineva care îl ajută să ajungă în Africa de Sud. Are o oportunitate de a studia limba engleză la un centru de refugiați din Pretoria. Profesorul lui de engleză îşi face timp pentru a asculta povestea lui Aher și îl încurajează să scrie tot ce-a trăit într-o carte. În același timp, Aher începe vânzarea de haine într-o stație de tren în Pretoria, iar acest lucru îl va ajuta să îşi  facă o viață mai bună și să-şi pună  deoparte nişte bani pentru a-şi îndeplini visul, acela de a-şi găsi familia din Sudan.

Este o carte pe care o poţi citi în câteva ore, duminica, când afară plouă. Sunt doar 187 de pagini în care înveţi istorie şi geografie, în care îndrăzneşti să te gândeşti la viitorul tău făcând o comparaţie cu viaţa altor tineri din Africa. 

 

„Este o poveste extraordinară despre durere, disperare și, mai ales, de supraviețuire împotriva tuturor condiţiilor potrivnice.” – Drum Magazine

(Visited 446 times, 1 visits today)
Avatar photo

Antonela Barbu

Sunt Antonela Sofia Barbu si te invit la o călătorie în care să îți cultivi creativitatea, să te bucuri de imagini frumoase și să zâmbești ! Acceptă Provocările Sofiei în fiecare zi !

Add comment

©Antonela Sofia Barbu

About me

Sunt Antonela Sofia Barbu si te invit la o călătorie în care să îți cultivi creativitatea, să te bucuri de imagini frumoase și să zâmbești ! Acceptă Provocările Sofiei în fiecare zi !