Trei cărţi de citit până la Ziua Universală a Iei

Începând cu data de 14 iunie vom avea doar zece zile în care ne vom pregăti pentru Ziua Universală a Iei.

Vom scoate cele mai frumoase costume populare, vom alege ia preferată, vom culege sânziene, vom asculta hore şi vom citi. Însă de data aceasta nu vom citi pe balcon, sau pe fotoliu, nici pe canapea sau pe scaun, ci vom alege un loc minunat, lângă un izvor sau mai sus, lângă un stejar.

Când eram în liceu, aveam un stejar al meu. Acolo mă refugeam şi citeam ore în şir, până apunea soarele. Mă uitam cum ultimele raze acopereau oraşul, cum turnurile se cufundau în întuneric şi singura lumină care mă însoţea până acasă era cea a farului de la bicicletă. Acum, acel stejar este înconjurat de case rezidenţiale şi de un hotel. Circulă maşini, iar liniştea de atunci mi-a fost furată.

Voi căuta un alt loc, în apropiere de izvor. Mă voi aşeza lângă frunzele uscate şi le voi asculta cuvintele triste, apoi voi deschide carte şi le voi citi. Fiecare pagină le va face să zâmbească şi atunci când soarele va apune, frunzele se vor prinde în horă şi se vor bucura de amintirile celor care le-au aşternut pe hârtie cu sensibilitate şi căldură.

Pentru cele 10 zile vă recomand cu mare drag să trăiţi frumos, să mărturisiţi celor din jur lucrurile care vă fac fericiţi şi în final, să aflaţi cine sunteţi cu adevărat.

Prima carte de suflet, mă îndeamnă la meditaţie. Aprind o lumânare, spun o rugăciune, privesc spre cerul albastru şi citesc. I.P.S. Andrei Andreicut, arhiepiscopul Alba Iuliei a scris pentru mine şi pentru tine şi suntem datori să răspundem întrebării: Mai putem trăi frumos ?

Prezentarea cărţii:

“Pledoarie pentru o viaţă morală curată”. Într-o lume în care păcatul este afişat peste tot şi chiar lăudat, viaţa morală trebuie să fie cea care să ne integreze pe drumul lui Hristos. Cartea Î.P.S. Andrei pleacă de la analiza lucrurilor bune şi rele, ca fiind premergatoare faptelor noastre. Rănile fiinţei omeneşti, cum sunt toxi-comaniile, homosexualitatea, desfraul, alcoolismul, au ca mijloace de vindecare dragostea, rugăciunea, paza minţii, culminând cu spovedania şi împărtăşania cu Trupul şi Sângele lui Hristos. ( www.pravaliacucarti.ro)

Citesc a doua carte şi îmi deschid sufletul în faţa lui Dumnezeu. Pornesc spre drumul regăsirii şi ajung la Ierusalim. Cartea Proximităţi şi mărturisiri mă linişteste încet încet. Recunosc cuvintele şi privesc crucea sfinţită, cumpărată de la Biserica “Sfinții Trei Ierarhi” Bistrița, unde slujeşte părintele paroh Ioan Pintea. Brăţara îmi luminează calea, după ce soarele apune. Simt că Dumnezeu stă cu mine până ajung acasă.  Apoi Lumina se stinge şi Dumnezeu pleacă spre alţi oameni, pentru a-i veghea. În locul lui, rămân Îngerii.

Cartea Proximităţi şi mărturisiri scrisă de părintele Ioan Pintea îţi dă curaj, speranţă şi linişte în suflet. Trebuie să recunoşti că această întâlnire cu natura, literatura şi teologia te învaţă să trăieşti frumos. Poţi avea încredere şi să simţi de la prima întâlnire că este Duhovnicul pe care Dumnezeu ţi-l arată.

Prezentarea cărţii:

,,Proximităţi şi mărturisiri conţine însemnări, reflecţii, notaţii, culturale şi teologice, scrise de-a lungul anilor. Ioan Pintea nu doar consemnează, ci şi analizează întâlniri esenţiale pe care le-a avut cu personalităţi marcante din lumea teologică şi cea culturală. Un loc aparte îl deţine, desigur, N. Steinhardt, care i-a fost părinte spiritual, luminându-i calea către sinele propriu. Multe pagini descriu experienţe de viaţă, alternând între literatură şi teologie. Autori importanţi sunt readuşi în actualitate printr-o lectură proaspată, adecvată timpului nostru. Temele şi personajele acestora sunt retrezite şi devin contemporane nouă.” (www.pravaliacucarti.ro)

A treia carte aduce frumuseţea şi  bucuria de a cânta prin păduri şi pe câmpuri.  Deschid ultima carte pentru a afla cine sunt şi de ce mă ascund. Simt parfumul sânzienelor şi descopăr jocul anotimpurilor. Mă ascund de maci, chiar şi de cei care plâng după ploaie, pentru că macii îmi spun poveşti demult apuse. Mă ascund de curcubeu, pentru că toate culorile vor să zburde pe pânza tabloului meu. Nu le pot amesteca cu acel negru insistent, ce-mi rămâne pe degete, când pictez. Cel mai des, mă ascund de Albastru. Mă caută şi mă găseşte, apoi fug şi mă ascund din nou. Traversez cu emoţie toate străzile copilăriei, mă urc în copaci, la ţară şi mă prefac că sunt un fluture, iar Albastru mă caută. Seara, mă aşez lângă o floare de nu- mă -uita şi Albastru aprinde felinarele pe cer, pentru a mă descoperi. Doar luna, ţine cu mine şi le spune la ureche stelelor: Acum ştie cine este cu adevărat !

Maestrul Grigore Leşe te copleşeşte cu frumuseţea satului, cu poezia şi cu blândeţea cuvintelor. Te ascunzi şi te regăseşti după ani şi ani, fără ca sufletul tău să fie schimbat de oamenii care nu te înţeleg. Stai jos, cu cartea în mână, respiri fiecare cuvânt aşternut pe hârtie,  îl asculţi cum horeşte şi spui din inimă: Acum stiu cine sunt.

Prezentarea cărţii: