Campania ,,Lectură la o ceaşcă de cafea!” – Hoțul de cărți scrisă de Markus Zusak

Campania ,,Lectură la o ceaşcă de cafea !”

– Tinerii vor citi şi vor scrie despre cărţile preferate !

– TOP 3 cele mai citite cărţi (adună cât mai multe comentarii la recenzia postată pe blog!)

– În luna septembrie : 3 premii – 3 cărţi pentru tineri !

În acest an, prima recenzie găzduită pe acest blog este scrisă de Săcădat Andreea.

,,Hoţul de cărţi” scrisă de Markus Zusak

„Hoţul de cărţi” este o carte scrisă de Markus Zusak, un tânăr australian care odată cu publicarea acestui roman a devenit un adevărat „fenomen literar”, spun criticii americani şi australieni. La vârsta de doar 30 de ani este considerat unul dintre cei mai inovatori şi poetici romancieri ai zilelor noastre. Romanul se încadrează tipului de roman realist, înfâţişând un tablou al vieţii sociale din timpul celui de Al doilea Război Mondial. Temele romanului sunt iubirea, familia şi războiul.

Acţiunea romanului are loc în Germania nazistă, în timpul celui de Al doilea Război Mondial, într-un orăşel numit Molching, pe strada Himmel (Rai). Moartea este cea care relatează povestea unei fetiţe nemţoaice pe nume Liesel Meminger care este separată de mama ei, comunistă dealtfel, şi este dată, împreună cu fratele ei, în grija unei familii, însă fratele acesteia moare pe drum.

Fetiţa este prea mică pentru a întelege cauzele pentru care este nevoită să rupă orice legătură cu familia şi se arată destul de sceptică în ce îi priveşte pe noii părinţi. Liesel este o fetiţă curajoasă şi plină de virtuţi. Aceasta găseşte manualul unui gropar la mormântul fratelui său şi îl ia, vrând, dar neştiind, să îl citească. Învaţă de la tatăl său adoptiv arta cuvintelor şi simte o atracţie enormă pentru cărţi, „am urât cuvintele şi le-am iubit şi sper că le-am orânduit bine”, spune ea în jurnalul scris de mână, ceea ce o face să recurgă la fapte, nu tocmai adecvate  acelor timpuri şi fură o carte din cenuşa unui foc de cărţi organizat de hitlerişti.

Cum un lucru atrage după sine un altul, aceasta ajunge să iubească să fure cărţi ,ajungând să se strecoare şi în casa primarului, unde se afla o bibliotecă imensă pentru ochii ei, pentru a-şi satisface pofta de cuvinte.

Liesel împreună cu prietenul ei cel mai bun, Rudy, trec printr-o multitudine de întâmplări. Ajung să fure de la oameni, pe langă cărţi, fură şi mâncare, deoarece date fiind împrejurările grele ale războiului şi faptul că erau săraci, iar Rudy avea o familie destul de mare, nu erau niciodată sătui.

Romanul prezintă şi o altă latură a războiului decât cea cunoscută de toată lumea, o latură care surprinde faptul că în acele vremuri mai existau şi oameni cu suflet, oameni care deşi se temeau pentru viaţa lor, căutau să ajute şi pe alţii, printre cei ajutaţi se găseau şi evrei. Era un evreu în mod special, un evreu care avea să schimbe viaţa lui Liesel, un evreu care deşi avea un zid protector în faţă, ajunge să cunoască crudele lagăre naziste, un evreu care înainte de toate era om şi încă un om inteligent, blând, altruist, care pune binele altora în faţa binelui său.

Acest roman, în opinia mea, este o capodoperă a literaturii universale. Acest roman prezintă noi tehnici de scriere şi mi se pare mult mai captivant, deoarece naratorul nu are intenţia să ţină în suspans cititorul, ci prezintă dinainte încheierea conflictului, ceea ce nu face să scadă deloc atractivitatea povestirii pentru cititor, ci îl îndeamnă să vrea să afle cum s-a întâmplat totul.

În majoritatea cărţilor, sfârşitul poate fi dedus din început, fie există o simetrie între început şi sfârşit, fie este o deducţie logică, fie personajele nu ajung să depăşească limita existenţială nici în bine, nici în rău şi această concluzie poate fi trasă foarte uşor din statornicia personajelor în comportamentul lor.

În ceea ce priveşte textul, expresiile şi cuvintele sunt comprehensibile pentru orice vârstă, iar eu consider această formidabilă poveste de o candoare şi o supleţe emoţională care ar putea îndupleca până la lacrimi orice caracter.

Vino şi TU  în Campania ,,Lectură la o ceaşcă de cafea !”