Grigore Leşe spune de Ziua Universală a Iei: ,,Acum ştiu cine sunt”…la Mediaş

Şapte zile până la Ziua Universală a Iei. Prima carte pe care trebuie să o citești până la Sânziene.

Vreau să ştiu cine sunt şi încerc să mă regăsesc în fiecare carte pe care o deschid cu emoţie. Citesc mult, pentru că vreau să simt cuvintele scrise de oameni care mă pot schimba.

Maestrul Grigore Leşe spune la vârsta de 59 de ani cu mâna pe inimă: ,,Acum ştiu cine sunt”.

Eu, încă mai caut răspunsul…

Am început să-l citesc pe Grigore Leşe la o ceaşcă cu cafea… Am deschis prima pagină a cărţii şi am citit primele cuvinte. M-am oprit. Nu era o carte pe care să o sorb, lângă o prăjitură cu ciocolată.

Am redeschis-o după câteva ore. Era aşezată pe bancheta din dreapta a maşinii. Anotimpurile satului meu le-am descoperit printre picurii de ploaie. Oprisem pe drum, la ieşirea din Bistriţa. M-am rătăcit şi căutam să înţeleg cine sunt şi să-l înţeleg pe Grigore Leşe, cine e.  Primăvara, anotimpul în care Grigore alerga printre  pomii înfloriţi şi se lăsa fascinat de albine se apropie încet încet de sfârşit. De Sânziene, la lumina stelelor,  Fata Pădurii  ne va lua de mâna şi ne va învârti într-o horă, apoi îl vom urma pe  Omul Nopţii, într-o călătorie în timp. Vara, anotimpul în care ,,nu poţi durmi de atâta frumuseţe”, ne va ţine prizonieri într-o lume mai bună.

Despre Lelea Lucreţia, badea Isai şi despre Mura am aflat sub teii înfloriţi. Am abandonam cartea pentru câteva zile. L-am ascultat cum horeşte, printre florile de câmp. L-am ascultat pe Grigore Leşe, departe de sirenele maşinilor de salvare şi de zgomotul motocicletelor din cartier.  Am simţit parfumul teilor şi m-am liniştit. Cum să-l cunosc pe Grigore Leşe aşa cum este el cu adevărat ? Aduceri-aminte… M-a impresionat povestea copiilor din Lăpuşul Românesc, îmbrăcaţi ,,în cămeşile cusute cu semn de apărare şi împlinire”,  al căror cântec era ca o rugăciune.  Te uiţi la Grigore Leşe când îi priveşte pe copii, când le aude glasul şi ştii că sufletul îi este inundat de bucurie, că are din nou încredere şi că va căuta liniştea. Până şi lupii se îndepărtează, când maestrul horeşte pe şesul Libotinului.

Am învăţat despre horit, înainte de apusul soarelui. ,,Horea este un cântec trist, al durerilor, al dorului, al singurătăţilor, şi e leac pentru aceste stări. ” ,,Horea înseamnă întâlnire, împăcare, bucurie.” Ascult cum horeşte Grigore Leşe, mă joc cu literele şi mă rog lui Dumnezeu. Cred că horea este un balsam trimis de Îngeri, atunci când nu mai ai lacrimi.

După miezul nopţii, am citit pe nerăsuflate acele însemnări şi m-am plimbat în jurul lumii. Mai am doar câteva ore să descopăr cine eşti, tu, Grigore Leşe…

Ai ajuns la altarul pământului, apoi ai călătorit acolo unde teama se reuneşte cu fericirea. Ai umblat pe Drumul Mătăsii, dar încă eşti un singuratic care horeşte nopţile pe străzi pustii, în căutarea Afroditei şi a Ilenei Cosânziene.

,,Dragostea-i nemuritoare, legată în lanţuri, nu se poate desface. Ne urmăreşte zi şi noapte.”

Ajung la ultima pagină. Închid  ochii şi derulez în minte filmul în care sunt strânşi la un loc, oamenii calzi.

L-am reîntâlnit pe maestrul Grigore Leşe la Conferinţa Naţională a Bibliotecarilor şi Bibliotecilor Publice din România (ANBPR) organizată la Bistriţa. Acolo, printre cărţi şi bibliotecari, Grigore Leşe m-a impresionat prin felul în care păşeşte în încăpere, prin felul în care vorbeşte cu oamenii, privindu-i în ochi, prin felul în care scrie o dedicaţie pe carte şi prin felul în care oamenii buni se ataşează de horele lui.

Mulţumesc preotului paroh Ioan Pintea, director al Bibliotecii Judeţene ,,G. Coşbuc” Bistriţa,  pentru că l-a invitat pe maestrul Grigore Leşe să ne încânte, să ne răsfeţe, să ne deschidă uşa sufletului său. Am stat cuminţi pe scaune, am plâns, am risipit litere, ne-am încurcat în emoţii şi ne-am regăsit. Nu s-a auzit nici un zumzet de albină.

Horele vin de la Dumnezeu.

La Bistriţa, horele au venit împreună cu  I.P.S. Andrei Andreicut, arhiepiscopul Alba Iuliei , cu preotul paroh Ioan Pintea şi cu maestrul Grigore Leşe.

,,HORELE MĂ ŢIN, îmi dau putere, sunt cărţile mele, prin ele mă răsfăţ şi îmi aflu liniştea. Ca să mă pot aduna, a trebuit mai întâi să mă risipesc. Acum ştiu cine sunt. „ ( Grigore despre Leşe)

Închid cartea şi respir adânc. Am învăţat prin hore, cine sunt cu adevărat !

Mulţumesc, maestre Grigore Leşe !

Ne vom revedea la Mediaş, voi descoperi alte hore şi aştept cu nerăbdare să povestim despre ,,Muzici nemăsurate de pe Drumul Mătăsii”.

De Ziua Universală a Iei, în 24 iunie voi citi  câteva pasaje din cartea ,,Acum ştiu cine sunt”, la Casa Baronului din Bazna, de la ora 17.00. 

Va fi o onoare şi îmi doresc să te cunoască oamenii, aşa cum eşti cu adevărat, maestre !