A fost odată ca niciodată un regat cum nu mai exista nicăieri pe lume. Oamenii îi spuneau Regatul în care nimeni nu zâmbea.
Sus, pe vârful unui munte, se înălța un castel în culorile curcubeului. În fiecare dimineață, când primele raze ale soarelui îi atingeau turnurile, părea că întregul cer coboară peste el.
În acel regat, oamenii vorbeau frumos unii cu alții. Nu ridicau glasul, nu se certau aproape niciodată și nu uitau să spună „te rog”, „mulțumesc” sau „îmi pare rău”. Copiii se ajutau, împărțeau jucăriile și alergau prin piețe până seara.
Și totuși, regatul ascundea un mare mister.
Niciun copil nu zâmbea. Nu pentru că ar fi fost trist sau pentru că ar fi fost supărat, ci pur și simplu, au uitat cum se zâmbește.
Va urma.

Comentarii recente