Antonela BarbuTe-ai întrebat vreodată când o hală încetează să mai fie doar o construcție?
Să fie oare în ziua în care cineva intră într-un spațiu gol și nu vede pereții, ci oamenii care ar putea fi acolo? Sau clipa în care liniștea începe să capete sens?
Dacă aș avea buget nelimitat și ocazia de a crea un podcast special pentru 30 de ani de activitate FRISOMAT, nu aș alege un studio elegant, cu lumini perfecte.
Aș alege o hală. Și, aproape firesc, numele ar veni singur: „Hala cu povești”. Pentru că în spatele fiecărei construcții există o poveste care nu apare în planuri sau schițe.
Am deschis agenda cu numere de telefon și, printre atâția părinți pe care i-am cunoscut de-a lungul anilor, un singur părinte va fi invitatul acestui podcast. De ce? Pentru că povestea acestei mame poate deveni un exemplu pentru cei care vor să schimbe ceva în comunitatea din care fac parte.
M-am documentat cu atenție și mi-am pregătit cu grijă întrebările.
Un loc care nu promitea nimic
Prima mea invitată ar fi Valentina Cristea, de la Asociația CreativAct din Sibiu – omul care a văzut potențial acolo unde alții vedeau doar abandon.
Artistă, născută la Ploiești, absolventă U.N.A. București F.A.D.D., secția Ceramică, membră U.A.P. Sibiu, co-fondator al Asociației CreativAct și manager cultural la Atelier 17, Sibiu. Am cunoscut-o în urmă cu trei ani, când și-a înscris băiatul la atelierele de public speaking organizate la Sibiu. De atunci, am vorbit de multe ori despre proiectele ei, despre asociație, dar mai ales despre schimbările realizate în ultimii ani în Sibiu.
Prima întrebare a fost aceasta:
„Vă mai amintiți cum arăta hala înainte să devină ceea ce este astăzi?”
Și răspunsul ei m-a oprit puțin:
„Da, era o hală abandonată, destul de degradată, fără o direcție clară, cu uși vopsite în verde decolorat, pline de găuri, în care pătrundeau porumbeii. Părea mai degrabă un loc uitat decât unul cu potențial, dar tocmai asta ne-a atras — ideea că poate fi reconstruit și reinterpretat.”
Și totuși, exact asta a atras-o. Nu ce era, ci ce putea deveni.
Momentul în care începe, de fapt, construcția
Am vrut să înțeleg când s-a produs schimbarea. Pentru a oferi un context, vă povestesc puțin despre acest proiect.
Proiectul Hala Atelier X este un proiect de regenerare culturală a cartierului Țiglari, zonă limitrofă a Sibiului, desfășurat de Asociația CreativAct în parteneriat cu Lake Home Residence Sibiu. Proiectul constă în transformarea unei hale vechi într-un spațiu neconvențional de consum de cultură.
Pe timpul verii, aici se desfășoară ateliere creative, evenimente culturale, festivaluri de artă, concerte, târguri și expoziții. Copiii și părinții din cartier au acces la activități extrașcolare chiar la ei acasă, iar adulții la ateliere meșteșugărești sau de terapie ocupațională.
„Care a fost momentul în care ați realizat că acest spațiu poate deveni mai mult?”
„Cred că momentul decisiv a fost atunci când am început să ne imaginăm efectiv oameni în interiorul lui — expoziții, ateliere, întâlniri. În clipa în care spațiul a devenit o experiență în mintea noastră, nu doar o structură, am știut că merită dus mai departe. Vedeam deja șevalete, pictură gestuală pe suporturi de dimensiuni mari, fără teama de murdărire pe jos.”
Mi s-a părut una dintre cele mai sincere definiții ale construcției.
Pentru că orice proiect începe cu o imagine.
Nu cu beton. Nu cu oțel. Ci cu o idee care prinde contur.
Așa se întâmplă și în cazul unei hale metalice: la început este un spațiu gol, dar în mintea cuiva există deja o afacere, o comunitate, un vis.
Ce este mai greu: construcția sau oamenii?
Am pus întrebarea care mă preocupa:
„Ce a fost mai dificil: construirea efectivă a spațiului sau convingerea oamenilor că arta își poate găsi locul aici?”
„A necesitat ușoare renovări, am lărgit ferestrele pentru mai multă lumină, am curățat podeaua și am astupat o parte din găuri, dar convingerea oamenilor a fost, probabil, mai complexă. A trebuit să schimbăm o percepție — că arta poate exista și în afara spațiilor convenționale.A trebuit să schimbăm o percepție — că arta poate exista și în afara spațiilor convenționale, și că se pot petrece lucruri interesante și la ei în cartier, nu numai în centrul orașului. Nici autobuz nu era pe atunci în zonă, pentru a-i aduce pe cei deja obișnuiți cu evenimentele culturale.”
Mi-a rămas ideea asta. Nu construcțiile sunt greu de făcut. Ci schimbarea felului în care oamenii privesc un spațiu.
Cum devine un loc… viu
Hala a fost curățată, luminată, reparată. Dar transformarea reală nu a venit din renovare. A venit din oameni.
„Cine sunt cei care trec pragul Atelierului?”
„Sunt oameni foarte diferiți: artiști, tineri, copii, persoane din comunitate, dar și oameni care poate nu au mai avut contact direct cu arta. Tocmai diversitatea face locul viu.”
Atunci am înțeles. O hală nu prinde viață când este terminată, ci când este locuită.
Momentul în care știi că a meritat
„Da, la Festivalul de Artă Fantastică, când spațiul s-a umplut de oameni — atunci am simțit că hala chiar trăiește.”
Nu cifrele contează atunci.
Ci energia.
Ce îți oferă, de fapt, o construcție bine gândită
„Ne-a oferit libertatea de a experimenta și de a gândi fără constrângeri rigide.”
Asta face diferența între o construcție oarecare și una bine proiectată.
Mă gândeam că astfel de transformări sunt posibile atunci când construcția este gândită pentru viitor, exact cum face FRISOMAT, printr-un model integrat – de la proiectare la execuție – care susține idei pe termen lung.
Dacă ai lua-o de la capăt ce ai face
Răspunsul ei a fost simplu:
„Probabil am avea mai multă încredere de la început, am lua deciziile mai rapid și am investi mai mult. Dar, în același timp, toate etapele prin care am trecut au contribuit la ceea ce este astăzi.”
Și poate că aici se ascunde o lecție pentru orice antreprenor.
Pentru cei care nu au încă spațiul
Ultima întrebare a fost, de fapt, pentru toți cei care încă ezită:
„Ce le-ați spune celor care au un vis, dar nu au încă «spațiul» în care să-l construiască?”
„Să înceapă cu ce au. Spațiul se poate construi în timp, dar ideea și energia sunt cele care contează cel mai mult la început. Răbdarea și perseverența este un atu, uneori poate fi confundate cu nebunia, de exemplu l-am introdus în NAG (Noaptea Albă a Galeriilor) , dar nu am avut decît 5 vizitatori, în al doilea an, era autobuz și locația pe harta NAG.”
Ce ar mai fi de adăugat?
Atelierul găzduiește expoziții, workshopuri, cursuri, tabere urbane, dar și evenimente comunitare. Este un spațiu flexibil, care se adaptează în funcție de oameni și de ideile lor.
O hală începe să devină un loc cu identitate atunci când oamenii încep să o folosească, să o simtă și să o transforme prin prezența lor. Identitatea vine din experiențele care se întâmplă acolo, nu doar din arhitectură. Valentina Cristea și întreaga echipă a reușit lucruri care te fac să te dai un pas în spate și să spui: VREAU SĂ CONTRIBUI ȘI EU LA ACEASTĂ SCHIMBARE.
De ce acest podcast există?
Acest podcast există pentru că Frisomat împlinește 30 de ani. 30 de ani în care a construit nu doar hale, ci fundații pentru afaceri, pentru comunități, pentru idei care cresc în timp. În spatele fiecărei construcții există oameni care au avut curajul să vadă mai mult.
Poate că nu toate halele devin galerii de artă. Unele devin locuri în care oamenii se adună. Altele, spații în care ideile cresc. Dar toate au, în ele, posibilitatea de a deveni ceva mai mult.
Ca să înțelegi mai bine cum arată un astfel de spațiu atunci când prinde viață, îți las mai jos un exemplu. Pentru mine, este dovada că o hală nu rămâne niciodată doar o construcție, atunci când este gândită pentru oameni.
Și, poate fără să-ți dai seama, începi să vezi și tu… mai mult decât o hală.
Uneori, ai nevoie doar de un om care să intre într-un spațiu gol și să spună, liniștit: „Aici se poate.” Restul se construiește în timp. Cu răbdare. Cu oameni. Cu încredere. Poate că despre asta sunt și cei 30 de ani de FRISOMAT: despre spații care devin, încet, locuri în care oamenii încep să creadă.
Interviul prezentat face parte dintr-un concept de podcast fictiv realizat cu ocazia aniversării FRISOMAT și integrează un dialog real adaptat în acest context.
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2026.
Add comment