Antonela BarbuÎntr-o dimineață toridă de toamnă am ajuns, pentru prima dată, într-o cooperativă a Femeilor Producătoare de Ulei de Argan, în drum spre deșertul Agafay. În Maroc, arganul nu este doar un produs cosmetic sau culinar, ci o parte vie a identității lor. Și poate că tocmai aici, în spațiul acesta în care tradiția se împletea cu răbdarea, am simțit cel mai intens ce înseamnă o conversație adevărată — chiar și atunci când două persoane nu vorbesc aceeași limbă.
Am intrat în încăperea mică, plină de piatră, nuci de argan și sunetul ritmic al pietrelor folosite pentru spargerea sâmburilor. Fiecare gest al femeilor era calculat, moștenit, învățat din mamă în fiică. Le priveam fascinată, iar în mijlocul lor era ea — doamna cu ochi calzi, care m-a privit ca și cum mă cunoștea deja.
Am încercat să schimbăm câteva cuvinte. Eu, în engleză. Ea, în berberă. Uneori în arabă. Ne zâmbeam, ne arătam cu mâna diverse lucruri, dar adevărul e că ne înțelegeam mai mult prin priviri decât prin cuvinte.
Mi-a arătat apoi presa tradițională. M-a invitat să încerc. Am fotografiat momentul — pentru că era unul atât de prețios încât am simțit nevoia să-l opresc în timp. Ea râdea de stângăcia mea, eu râdeam pentru că nu înțelegeam indicațiile ei, dar simțeam câtă bunătate și răbdare punea în fiecare explicație.
Și totuși… undeva în spatele acelei bucurii, un gând îmi tot dădea târcoale:
Ce frumos ar fi fost să pot conversezi cu ea cu adevărat. Nu doar prin gesturi, ci prin cuvinte reale, spuse și înțelese.
Acel gen de conversație în care simți că între două lumi se construiește un pod.
În acel moment mi-am dat seama că tehnologia nu este dușmanul tradiției. Din contră, uneori îi poate da voie să se exprime și să fie înțeleasă.
Ce ar fi fost diferit cu Mobility?
Azi, privind în urmă la fotografia în care țin în mână pasta de argan, zdrobită după tehnici vechi, îmi dau seama cât de mult s-ar fi schimbat dialogul nostru dacă aș fi avut lângă mine un translator vocal în timp real, precum Mobility.
Nu un translator oarecare, ci unul care să îmi ofere traducere instantanee, cu o acuratețe care face ca propozițiile să curgă firesc, fără emoția că nu înțelegi bine sau că spui ceva nepotrivit.
Fiind jurnalist, îmi este ușor să-mi imaginez un interviu cu femeia aceea caldă explicându-mi, în limba ei, pas cu pas:
– De ce arganul este considerat „aurul lichid al Marocului”.
– Cum se aleg nucile.
– De ce femeile se organizează în cooperative pentru a-și proteja munca.
– De ce presează manual, deși există presă industrială.
– Ce înseamnă pentru ele această tradiție.
Închid ochii. Îi aud cuvintele berbere traduse într-o română clară, cursivă, printr-o voce feminină cu accent nativ — exact cum permite Mobility.
Deschid ochii. Aș vrea să-i răspund imediat. Cred că, pentru prima dată, ar simți că cineva dintr-o altă țară chiar o ascultă, nu doar o privește. Iar în cutia pregătită pentru plata acestei experiențe aș pune mult mai mult, pentru că aș înțelege nu doar gestul ei, ci întreaga poveste a mâinilor care muncesc în tăcere.
Acum închide și tu ochii! Îți poți imagina? Eu vorbind românește, Mobility traducând în berberă sau arabă; ea răspunzând în limba ei, iar Mobility redându-mi totul în română.
Două femei din două lumi diferite, unite de o conversație reală.
De multe ori, în călătorii, pierdem ceva esențial: povestea localnicilor. Ne oprim la suprafață pentru că limba ne desparte.
Micile neînțelegeri devin firești. Uneori ne învârtim în jurul aceleiași idei fără să ajungem la miez. Alteori renunțăm repede și plecăm mai departe.
Și mă întreb:
Câte conversații am ratat în viață doar pentru că nu am reușit să ne înțelegem? Câte povești nu am auzit, câte lecții nu am primit, câți oameni nu am cunoscut cu adevărat?
Asta face un translator vocal precum Mobility: deschide un spațiu în care poți să fii tu, iar celălalt să fie el — fără bariera limbii.
Nu vorbește în locul tău. Nu te înlocuiește.
Îți dă voie să fii înțeles. Și să înțelegi.
Pe cât de frumos poate fi un dialog cu un om real, tot atât de frustrant poate fi un dialog ratat cu… un website.
Cred că fiecare dintre noi are o poveste în care a intrat pe un site ca să ceară o informație clară și a plecat mai derutat decât a venit:
– un chatbot rigid, care nu înțelege întrebările;
– un formular complicat;
– un răspuns trimis după două zile;
– un mesaj incomplet care nu ajută pe nimeni.
Aici mi se pare magic ce face RoboChat. Un asistent virtual care răspunde clar, calm, imediat, care te ghidează pe site, îți arată unde să cauți răspunsul și nu îți risipește timpul.
Un chatbot care… nu se comportă ca un chatbot, ci ca un coleg atent. Un prieten digital care știe să asculte.
Iar dacă adaugi și Mobility, deja tehnologia devine un partener complet: pe site ești ghidat clar, în călătorii ești tradus în timp real.
Poate ar arăta exact ca ziua în care m-am așezat lângă femeia marocană și am început să râdem împreună.
Pentru că nu râdeam de cuvinte. Râdeam de încercarea noastră de a fi înțelese.
O lume în care tehnologia ne ajută, discret și cald, să ne apropiem, ar însemna:
– că în loc de tensiune avem claritate,
– în loc de confuzie, răbdare,
– în loc de așteptări inutile, răspunsuri rapide,
– în loc de monologuri, dialoguri reale.
Nu e vorba despre AI care preia conversațiile în locul nostru. E despre AI care ni le facilitează.
Despre cum un asistent virtual precum RoboChat poate transforma un „Nu găsesc ce caut” într-un „Aha, acum înțeleg!”.
Despre cum un translator vocal precum Mobility poate transforma un „Nu te înțeleg” într-un „Ce poveste frumoasă ai!”.
Și cred că aici este, de fapt, magia: tehnologia nu ne face mai puțin umani. Ne ajută să fim oameni unii pentru alții.
…mă întorc din nou la fotografia mea din cooperativă.
La zâmbetul ei. La încercările noastre stângace de a ne apropia prin semne.
Și simt, cu toată sinceritatea, că aș fi vrut ca atunci să am Mobility lângă mine.
Nu pentru confortul meu. Ci pentru frumusețea conversației noastre.
Întâlnirile autentice merită cuvinte adevărate. Iar uneori, tot ce lipsește este puntea dintre ele.
…mă întorc din nou la fotografia mea din cooperativă.
Și, uite-așa, țin în mână biletele pentru călătoria de anul viitor. Reîntâlnirea cu doamna aceea și întreaga experiență va fi, de data aceasta, una cu totul nouă. De ce? Pentru că, datorită acestui concurs, am aflat despre Mobility, l-am testat și acum știu că mă va însoți într-o lume încă necunoscută mie… dar care, cu ajutorul lui, va deveni atât de ușor de înțeles.
Acest articol este scris integral de mine, Antonela Sofia Barbu. Orice asemănare cu stilul textelor generate de AI se datorează doar faptului că scriu cu pasiune și atenție la detaliu. A se citi și alte texte scrise înainte de AI.
Articol scris pentru concursul SuperBlog2025.
Add comment