Antonela BarbuFilmele coreene îmi amintesc de serile lungi de toamnă, în care tatăl meu privea K-Drama și m-a învățat că tăcerile pot fi pline ca vorbele, iar o cină simplă în familie poate fi transformată în cea mai frumoasă amintire.
Așa am descoperit și eu Coreea.
Primul serial pe care l-am iubit din tot sufletul, poate și pentru că am trăit în anii comunismului, a fost Crash Landing on You. Doar o supă fierbinte, scenele cu zâmbete și energia protagonistei Yoon Se-Ri îmi aduceau alinare după o zi grea, iar filmul Little Forest îmi punea la încercare abilitățile de a prepara un pahar de soju. Nu reușeam decât în imaginația mea, pentru că nu știam cât timp trebuie să las la fermentat orezul. 🙂
Încet-încet a pornit fascinația mea — nu doar pentru filme, ci pentru tot ce înseamnă cultura coreeană.
Apoi au apărut produsele de skincare.
Cutiuțele delicate, texturile fine și mirosurile discrete au adus în rutina mea de seară o formă de ritual. Aplicarea fiecărui produs semăna cu o meditație: încet, atent, cu recunoștință. Mă fascinau nu doar rezultatele, ci și filosofia din spatele lor — aceeași grijă pentru detalii, aceeași căutare a echilibrului pe care o regăsești și în bucătăria coreeană.
Perioada sărbătorilor de iarnă venea cu multe plicuri în care se regăseau măști de șervețel, colorate, parfumate, care îmi transformau diminețile de concediu în clipe de neuitat.
Așa am știut că trebuie, măcar o dată, să merg mai departe de ecran și de borcanele colorate — să descopăr o experiență culinară asiatică autentică.
Și unde altundeva decât la Restaurant Korean Seoul, primul restaurant coreean din București, deschis de peste 14 ani și cel mai mare din Europa?
Mărturisesc că am cochetat cu un bistro coreean în Brașov și am finalizat ziua cu o pungă de jeleuri cu aromă de struguri. De ce? Pentru că nu am rezonat cu atmosfera, servirea și preparatele oferite.
De aceea, un drum de trei ore cu mașina, printre frunzele împrăștiate de vânt, era tot ce îmi doream într-o seară răcoroasă de noiembrie.
Am deschis ușa și parcă am intrat pe platourile de filmare ale celui mai recent serial coreean: Bon Appétit, Majestate!
Aburii se ridicau din bolurile fierbinți, aroma de susan prăjit și usturoi plutea în aer, iar dintr-un colț se auzea sfârâitul vesel al grătarelor — Korean BBQ adevărat, gătit chiar în fața mea, pe grătarul din mijlocul mesei.
Sunetul acela sfârâitor mi-a amintit de o scenă din Crash Landing on You, în care mâncarea devine limbajul cel mai sincer dintre oameni.
„Yamii.” M-am așezat împreună cu soțul meu la o masă mai retrasă, cu zâmbet curios. Mă jucam cu bețișoarele. Un gând mi-a trecut prin minte: „Oare va veni cineva să ne învețe să mâncăm cu bețișoarele?” — să se așeze în spatele meu și să-mi arate primele mișcări, așa cum se întâmplă în filme, când vrei să înveți un sport.
Doar ce mi-am finalizat gândul și lângă mine a apărut chiar Stephany Lee, managerul Restaurant Korean Seoul.
— Te învăț eu. Nu trebuie decât să asculți muzica coreeană.
Bucătăria coreeană, numită hansik, vine cu un curcubeu de culori, gusturi de neuitat, experienţe culinare incredibile, arome inepuizabile și mirosuri îmbietoare, îmi spune Stephany.
„Totul se găteşte pe loc şi se consumă atunci. Consumată mai târziu, mâncarea nu mai are acelaşi gust.”
Am învățat repede. Apoi l-am învățat pe soțul meu să mânuiască bețișoarele. Cu zâmbetul pe buze, a comandat mâncarea.
În câteva minute, pe masă au început să apară micile banchan-uri — garnituri colorate și variate, servite gratuit și pregătite cu grijă: kimchi tradițional, salată de spanac cu ulei de susan, murături crocante și cartofi dulci caramelizați.
În cultura coreeană, fiecare fel se împarte cu toți. Masa devine astfel un gest de generozitate, o conversație între gusturi.
Mă gândeam să împărțim cu familia Lee, pentru a ne povesti despre experiența lor în Coreea de Sud și despre deschiderea restaurantului în București.
Mă uitam în jurul nostru. Restaurantul reflectă stilul tradiţional coreean prin panourile din hârtie de orez, similare cu cele din casele lor. Există și picturi, măști tradiţionale și obiecte care oferă o scurtă incursiune în istoria și bogata cultură a Coreei de Sud.
În spiritul țării, mesele sunt echipate cu plite pe care îți poți prepara singur grătarul — un ritual specific K-Food, care transformă masa într-un moment de comuniune.
Primul preparat a fost Samgyeopsal — fâșii de carne de porc rumenite ușor, învelite în frunze de salată cu sos picant gochujang. Simplu, dar memorabil.
A urmat Japchae, un fel de mâncare cu tăiței din amidon de cartof dulce, legume și carne de vită, sotate într-un amestec fin de sos de soia și ulei de susan — delicat ca o melodie dintr-un serial romantic.
Iar la final, un desert neașteptat: Hotteok, clătite pufoase umplute cu zahăr brun și nuci, care mi-au amintit de dulceața discretă a seriilor coreene, în care lucrurile frumoase se dezvăluie încet.
Bineînțeles, am încercat și soju, acea băutură tradițională despre care doar citisem până atunci. Rece, limpede, cu un gust subtil de orez — o experiență care îmbină rafinamentul și calmul, exact ca scena din Little Forest, în care eroina turna soju ca pe o promisiune tăcută.
La Restaurant Korean Seoul, fiecare vizită este o călătorie. E locul unde poți simți spiritul coreean fără să părăsești orașul: unde Korean BBQ-ul devine spectacol, kimchi-ul o amintire vie a tradiției, iar banchan-urile – o lecție despre echilibru.
Personalul te primește cu zâmbetul acela cald și discret, care pare tradus direct din politețea asiatică.
Nu am fost niciodată în Coreea de Sud, dar în acea seară am simțit că am fost mai aproape de ea ca oricând.
Între un bol de ramen fierbinte, un pahar de soju și mirosul de susan prăjit, am descoperit nu doar gusturi noi, ci o stare de liniște. Poate că asta înseamnă, de fapt, o adevărată experiență culinară asiatică: să te lași purtat de simțuri și povești, până când bucătăria devine o emoție.
Am plecat spre casă cu o nouă destinație pe lista de călătorii: Coreea de Sud. Știu că este departe, dar și… Africa a fost.
Dacă îți plac filmele coreene, produsele de skincare sau pur și simplu vrei să trăiești o mâncare coreeană autentică, mergi la Restaurant Korean Seoul.
Acolo, între aburii unui bol de supă și lumina caldă a serii, s-ar putea să descoperi că nu e nevoie să zbori până la Seul ca să simți magia Coreei — e suficient să te așezi la masă și să lași povestea să înceapă.
Iar dacă îți dorești să simți fluturi în stomac, închide ochii și explorează, măcar imaginar, zona demilitarizată care separă Coreea de Nord de Coreea de Sud.
Acest articol este scris integral de mine, Antonela Sofia Barbu. Orice asemănare cu stilul textelor generate de AI se datorează doar faptului că scriu cu pasiune și atenție la detaliu. A se citi și alte texte scrise înainte de AI.
Articol scris pentru concursul SuperBlog2025.
Fotografiile sunt din sursele Restaurantului Seoul .
Add comment