De când nu ați mai vizionat un film mut? Ați călătorit vreodată în timp? Sunteți pregătiți să aflați mai multe despre această călătorie?
Alături de mine, veți ajunge în anii ’20, când doar în capitală existau peste 30 de cinematografe.
Nu mi-am construit o mașină a timpului, însă, datorită internetului am avut ocazia să merg pas cu pas, pe urmele filmului mut ,,Lache în Harem”, un film pe care veți avea ocazia să îl vizionați în data de 1 august 2020, de la ora 21.00, la Bastionul Țesătorilor din Brașov.
Am fost pasionată de filme, încă de mică. Am primit în dar, de la colegii tatălui meu, o colecție de reviste ,,Cinema’‘, cea mai longevivă publicație postbelică dedicată celei de-a șaptea arte.
Știați că în anii ’20 existau peste 25 de reviste cinematografice?
Ce vremuri !
Mi-ar fi plăcut să am printre ele, numărul din anul 1925, când sub motto-ul ,,Ne trebuiesc artiști de cinema”, revista lansa primul concurs fotografic organizat în scop pur cinematografic.
Printre tinerii care și-au trimis fotografii însoțite de informații biografice și fizice s-a aflat și Lilly Stănescu, cea mai tânără participantă, în vârstă doar de 16 ani. Avea numeroase calități fotogenice și ,,planuri de fetiță zvăpăiată”. În anul 1927 a avut ocazia să joace în filmul mut ,,Lache in Harem”, regizat de Marcel Blossoms, redactor al revistei ,,Cinema”.
Filmul ,,Lache in Harem” , înregistrat pe peliculă în anul 1927, pe malul Lacului Floreasca, aduce în prim plan atât imagini de dans, cât și povestea lui Lache, un șomer care adorme pe malul unui râu, în timp ce privește un grup de fete care se scaldă.
Publicul anilor ’20, puternic influențat de imagini turco – orientale, are plăcerea de a viziona câteva momente din film, petrecute în haremul unui pașă, locul din care Lache plănuiește să evadeze.
Trezit din visul în care a fost fermecat de dansul cadânelor și de frumusețea tinerei interpretate de Lilly Stănescu, Lache se consolează, admirând fetele care se scăldau în lac.
Filmul a avut premierea în 14 ianuarie 1928, la Cinematograful ,,Mărioara Voiculescu” din București, fiind prezentat ca o farsă ,,orientală”.
Filmul mut ,,Lache în Harem” mi-a amintit de filmele cu Chaplin. Era o adevărată bucurie să urmăresc filmele mute și să îmi imaginez de multe ori, coloana sonoră potrivită, ascultând muzică la un radio vechi, primit de la bunici.
Aparatul meu se numea Orion, însă cel prezentat în ,,Lache în Harem” se numea ,,Nora”.
Timpul a trecut și la peste 90 de ani de la realizarea acestui film, Karpov not Kasparov, un duo de muzică electronică / synth pop / new-wave din București, format din Valeriu Borcoș și Eduard Gabia a găsit coloana sonoră ideală pentru ,,Lache în Harem”.
În 1 august, de la ora 21.00, la Bastionul Țesătorilor din Brașov, duoul bucureștean va comenta sonor filmul ,,Lache în Harem”’, scenă cu scenă. Unul dintre cele mai bune produse de export din România, Karpov not Kasparov sunt cunoscuți pentru concertele lor live din întreaga Europă (au cântat în 39 din cele 44 de state europene), dar și pentru seria lor de cine-concerte avangardiste.
În urma promovării acestui eveniment inedit organizat de Centrul Cultural Reduta la Bastionul Țesătorilor am avut ocazia să-l cunosc, prin intermediul internetului, pe Silviu Adrian Blumen (Ben – Shachar), fiului regizorului Marcel Blossoms (numele său real fiind Marcel Blumen), născut la Brăila, în 15 februarie 1904.
Am fost fascinată de informațiile descoperite, de cele primite și de faptul că poț simți, dacă închid ochii, aroma cafelei turcești și gustul ciocolatei ,,Zeița”.
Povestea filmului ,, Lache în Harem”, așa cum am perceput-o eu, … începe în magazinul de cafea, ,,La Pașa”, situat în anii ’20 în Strada Sf. Nicolae Șelari, un magazin care oferea cacao, ceai, halva, bonbon și cea mai aleasă cafea. Filmul a fost comandat de proprietarul acestei firme, Simion Șismanian, care și-a rezervat un rol pe măsura magazinului său de cafea: rolul Pașei.
Rămând în lumea dulciurilor, principalul producător al filmului a fost cofetarul V.D. Ionescu, pasionat de cinematografie, totodată interpret al rolului principal.
Favorita Pașei a fost Elena Penescu Liciu, prim-balerină a Operei din Cluj și nepoata marelui actor Petre Liciu. Mama ei a insistat să adauge la numele de Penescu pe cel al unchiului, ,,o celebritate artistică de la începutul secolului XX”. De la bun ȋnceput, cariera de scenă și de creator a Elenei Penescu-Liciu se îmbină cu cea de pedagog. La Cluj, la sfârșitul anilor ’20, înființează o școală de balet, unde predă gratuit tinerelor talente. Apreciată pentru fotogenia ei, pentru care a câștigat un concurs în tinerețe, Elena Penescu Liciu a dansat în filme încă din anii ’20, iar în filmul ,,Lache în Harem” a dansat alături de trupa de balet a Teatrului Cărăbuș. A semnat coregrafii pentru filme românești de lung metraj precum: ,,Dacii”, ,,Răpirea Fecioarelor” sau ,,Corigența domnului profesor”. A colaborat cu regizorul egiptean Abdel Aziz .
Chiar dacă la Arhiva Națională de Filme s-a păstrat doar o copie incompletă a filmului mut „Lache în Harem” , în 1 august, de la ora 21.00, la Bastionul Țesătorilor din Brașov, într-un cadru familiar alb-negru, Karpov not Kasparov ne vor oferi ocazia rară de a savura combinația de comedie românească interbelică și sound electro-oriental.
„Lache în Harem”
Comedie, Aventură
Regia: Marcel Blossoms, Vasile D. Ionescu
Scenariu: Marcel Blossoms, Micu Kellerman
Actori principali: Vasile D. Ionescu, Lilly Stănescu, Elena Penescu Liciu,
Imagine: Leo Schwedler
Anul aparitiei: 1927
Povestea și călătoria în timp nu se opresc aici.
Silviu Adrian Blumen (Ben – Shachar), fiul regizorului Marcel Blossoms mi-a acordat un interviu cu mare drag.
Despre regizorul interbelic a fost scrisă o biografie inedită în anul 2008 de către criticul de film Marian Țuțui.
Pornind de la informațiile oferite, mi-am dorit să aflu mai multe.
Shabtai (Silviu), trăiește în Israel, de la vârsta de 9 ani. Din păcate, vremurile frumoase ale familiei sale și în special ale regizorului au fost în perioada interbelică, înainte de al doilea război mondial, o perioadă plină de activitate în domeniul jurnalismului și cinematografiei.
Tatăl său a lucrat pentru companii de film de talie mondială, 20th Century Fox” (1935), Casa de filme Centuria S.A.R (1936 –1939) a lui A. Paucker si Warner Bros (1939-1941) unde a fost director al compartimentului de publicitate, dar și pentru reviste din Paris, Viena și București.
Fiind copil, nu era familiarizat cu munca regizorului.
În anul 1961, Marcel Blossoms a emigrat împreună cu familia în Israel. În Israel, din păcate, nu a mai putut lucra ca ziarist după cum spera. Regizorul a încetat din viata pe 11 mai 1965, la vârsta de 61 de ani și a fost înmormântat în cimitirul din orașul Ashdod.
Shabtai (Silviu) a rămas cu o mulțime de fotografii din evenimentele petrecute alături de familie și cu filme din viața tatălui său, dar fără prea multe explicații. Tatăl său avea un aparat de fotografiat Rolleiflex și reușea să surprindă cele mai frumoase momente.
Datorită internetului, a reușit să primească multe informații despre tatăl lui și activitatea sa în domeniul cinematografiei și a jurnalisticii. A ajuns la Arhiva Națională de Filme și a primit sigurul film din care se mai păstrează o copie incompletă, ,,Lache în Harem”, alături de fotografii.
Am aflat o poveste nostimă despre o actriță care s-a supărat din cauza unei găuri făcute într-un ciorap din nylon.
În acele vremuri, se găseau foarte greu aceste dresuri și cum nu existau în recuzită, actrița a venit cu aceștia, de acasă.
Vă dați și voi seama cum s-au încins spiritele în platou.
Și în ziua de astăzi, aceste obiecte de îmbrăcăminte personală sunt aduse de către actori, dacă nu au fost cuprinse costurile pentru acestea, în buget. 🙂
Deși a emigrat în anul 1961 în Israel și își punea mari speranțe că va realiza multe lucruri, regizorul Marcel Blossoms a avut o mare dezamăgire, deoarece în acea perioadă, în Israel nu existau cinematografe.
A fost nevoit să lucreze la o firmă care traducea filme. A avut multe contacte în lumea producției de film din Vest și a lucrat ca subdirector pentru scenariul filmului mut ,, Moon of Israel” cu faimosul realizator al filmului ,,Casablanca” (1942), regizorul Michael Curtiz.
Cu toate că a văzut prin intermediul rețelelor de socializare și a site-urilor de specialitate, multe evenimente în România legate de unul dintre cele trei filme realizate de tatăl său, ,,Lache în Harem”, nu a reușit să fie prezent.
Din cauza pandemiei, nu va ajunge nici în data de 1 august, de la ora 21.00, la Bastionul Țesătorilor din Brașov, pentru a-i întâlni pe Karpov not Kasparov, dar speră să primească o înregistrare a ceea ce se va întâmpla în acest spațiu în care amintirile se împletesc cu muzica orientală într-o călătorie imaginară în timp.
Perioada filmului fără sonor este fascinantă pentru cei care sunt atenți la gesturi, la priviri, la zâmbete, oferind încet încet culoare și muzică unei imagini alb negru.
,,Călătoria te lasă fără cuvinte, iar ulterior te transformă într-un povestitor.” (Ibn Battuta)
Surse:
www.istoriafilmuluiromanesc.ro
www.bidff.ro
www.negustorie.ro
www.cinemagia.ro
www.historia.ro
www.imdb.com
Fotografiile au fost preluate cu acordul fiului regizorului Marcel Blossoms.
Vreau sa multumesc din suflet doamnei Antonela Sofia Barbu, de treaba extraordinara care a facut, preparand articolul, si ajutorul pe care l-am primit din partea ei.
Si in ceea ce priveste cu evenimentul musical, “Karpov not Kasparov”, combinat cu filmul mut din 1927, “Lache in Harem”, doresc mult succes si placere tuturor participantilor.
Doresc sa subliniez faptul ca un astfel de eveniment este important, deoarece tine istoria sa fie neuitata, si nu doar la evenimente “importante”.
În cele din urma, ma scuzati va rog pentru limba săracă, ( am părăsit România ca copil de 9 ani, și asta este tot ce pot sa ofer).