Dincolo de aparenţe…Albă ca Zăpada din Împărăţia Oglinzilor

A fost odată ca niciodată… în Împărăţia Oglinzilor, o Regină. Toată ziua se privea în Oglindă şi o întreba: ”Oglindă, oglinjoară…cine e cea mai frumoasă din ţară?”

Oglinda îi răspundea: ”Albă ca Zăpada e cea mai frumoasă din ţară!”

Atunci Regina se înfuria şi repeta într-una: ”Mă voi farda, mă voi aranja şi voi fi cea mai frumoasă, vei vedea! Albă ca Zăpada nu va mai exista!”

Dar oricât fard punea pe faţă, oricât se dichisea, Regina nu era iubită, nici de cei mici, nici de cei mari. Spunea tuturor că ea este cea mai frumoasă, cea mai deşteaptă, cea mai bună, iar cei care nu îi cunoşteau sufletul negru, credeau zâmbetul ei  prefăcut.

Singura care  spunea adevărul era Oglinda.  Atunci Regina a dat ordin  ca toate oglinzile din Împărăţie să fie sparte şi Albă ca Zăpada să dispară de pe faţa pământului.

A chemat la ea şapte meşteri mari şi le-a spus aşa: ”Albă ca Zăpada nu va mai exista!”

Degeaba au spus meşterii că Albă ca Zăpada e bună, e frumoasă, e deşteaptă şi o îndrăgesc şi cei mici şi cei mari, Regina nu vroia să recunoască acest lucru. A dat ordin să nu mai existe, aşa că meşterii au luat-o cu vorbe dulci  pe Albă ca Zăpada şi au dus-o departe, departe,  încercând să i se şteargă urma din Împărăţie.

Regina era acum fericită, atât de roşie în obraji, încât meşterii s-au speriat când au văzut-o. Regina nu mai avea nici o oglindă să se privească şi să întrebe:  ”Oglindă, oglinjoară…cine e cea mai frumoasă din ţară?”

Aşa că i-a întrebat pe meşteri. Aceştia s-au temut să spună adevărul, cum că Regina e doar o pată de smoală, aşa cum îi este şi sufletul. Zâmbindu-i, cei şapte meşteri iscusiţi în vorbe dulci i-au spus: ”Eşti cea mai frumoasă, cea mai deşteaptă, cea mai bună, iar sufletul tău cel mai curat! De Albă ca Zăpada te-am scăpat!”

Regina s-a bucurat şi pe meşteri i-a recompensat cu lucruri multe şi mărunte.

A domnit în linişte doi ani de zile, în care cei mici şi cei mari fugeau din calea ei, păsările nu cântau, florile nu înfloreau.

Într-o zi, un prinţ trecea călare pe cal, prin împărăţie. A întâlnit-o pe Regină, în timp ce le povestea meşterilor, cât de mult a lucrat în împărăţia sa, pentru cei mici şi cei mari.

Prinţul s-a dat jos de pe cal şi a întrebat-o: ”Ştiu că aici era o fată, Albă ca Zăpada se numea şi era frumoasă, deşteaptă, bună şi suflet cald avea! Unde este ea?”

Regina, roşie la faţă se făcu şi-i spune pe un ton ridicat: ” Eu, Regina, sunt frumoasă, deşteaptă, bună şi Albă ca Zăpada uită că a existat!”

Prinţul s-a uitat la ea şi râzând i-a spus: ”Oricât te-ai strădui, ca Albă ca Zăpada nu vei fi !”

A scos atunci din haina lui de prinţ, un ciob de oglindă şi l-a pus în palma Reginei, cu dispreţ. ”Ai distrus împărăţia, oglinzile le-ai spart, adevărul nu ai vrut a-l mai afla! Dincolo de aparenţe…nu eşti decât o piază rea, iar Albă ca Zăpada e vie, nu uita! Cei mici sunt sinceri şi-au vorbit de ea, iar meşterii un semn de-ar face, aş afla !”

Meşterii au prins curaj, când au văzut că prinţul o înfruntă. Şi apropindu-se de el, i-au spus că: ”Albă ca Zăpada e ascunsă în fiecare floare de pe câmp, în fiecare zâmbet de copil şi-n fiecare pasăre ce zboară. Albă ca Zăpada e ascunsă în fiecare om curat la suflet şi-n fiecare lucru, care ne-ncojoară.”

Regina a făcut un pas înapoi, apoi încă unul şi încă unul… în ciobul de oglindă s-a privit şi a întrebat cu glasul răspicat: ”Ciob de oglindă, spune-mi dară, cine e cea mai frumoasă din ţară?”

Ciobul i-a spus cu dispreţ: ”Dincolo de aparenţe…Albă ca Zăpada nu poate să dispară, pentru că o Regină vrea ca ea să moară! Albă ca Zăpada e cea mai frumoasă din ţară!”

Regina furioasă a aruncat ciobul de oglindă să-l spargă în mii de bucăţi. Acestea i-au sărit în ochi şi au orbit-o.

Prinţul şi meşterii iscusiţi au adus-o pe Albă ca Zăpada la castel şi au făcut o nuntă ca-n poveşti, cum în realitate, nu găseşti!

Şi am încălecat pe-o şa şi dincolo de aparenţe…stă realitatea unei vieţi, aşa cum e ea!