Antonela BarbuRăspund provocării lui Cosmin Tătaru şi scotocesc prin zăpadă, tristeţile mele. Nu sunt multe, pentru că optimismul mă caracterizează, însă în luna iubirii, am descoperit o tristeţe, ce stătea ascunsă pe un raft de bibliotecă. Tristeţea mea poartă un nume, un nume cu rezonanţă: Molière.
L-am citit, l-am văzut, l-am ascultat şi mi l-am imaginat prin piesele lui de teatru, în oraşul nostru.
Veţi plânge mult, ori veţi zâmbi?
Teatrul lui Molière îţi dă o stare de bine, te simţi un om bogat şi ai parte de gânduri frumoase faţă de cei din jur. Aşa simt eu…
Dar, tristeţea mea s-a ascuns între filele unei cărţi, pe care mulţi dintre medieşeni nu au deschis-o. Elevii nu mai studiază literatură universală şi de aceea, nu-l cunosc pe ”Avarul”, pe ”Tartuffe” sau pe ”Doctorul zburător”. Nu au auzit de ”Secretele femeilor”, nici de ”Vicleniile lui Scapin”. Nu cred că au făcut o pasiune pentru teatrul prezentat într-o sală cu o acustică bună sau o pasiune pentru teatrul radiofonic, cum era generaţia mea formată.
Şi totuşi, aveam ocazia, noi, medieşenii să-l primim cu braţele deschise pe Molière. Ajungea în Sala Traube, în 16 februarie împreună cu artiştii Teatrului Nottara şi îl consolam noi, spectatorii, pe ”Soţul păcălit”.
Zilele trecute primesc însă, un telefon: spectacolul din Mediaş este ANULAT ! O lume întreagă de cărţi în limba română şi în limba franceză se prăbuşesc de durere!
Motivul ? Medieşenii nu dispun de bani, biletul era 40 lei sau drumul până în oraşul nostru nu se desfăşoară în condiţii normale pe şosea?
Vă las pe voi să alegeţi motivul tristeţii mele, pentru a înţelege că fără actul cultural, nu avem cum să zâmbim celor din jur sau să devenim mai buni !
Add comment