Provocările Sofiei

Astăzi la Brașov! Lansarea benzii desenate ,,Tidal Wave – Fortăreaţa Ploieşti. Istoria unei zile – 1 august 1943″, desene şi texte de Felix Crişan

Biblioteca Judeţeană ,,G. Barițiu” Braşov vă invită la lansarea benzii desenate ,,Tidal Wave – Fortăreaţa Ploieşti. Istoria unei zile – 1 august 1943″, desene şi texte de Felix Crişan, editată şi publicată sub egida ei şi a Consiliului Judeţean Braşov în anul 2021.

Evenimentul va avea loc joi, 12 mai 2022, la Sala de lectură a Bibliotecii Judeţene Braşov (Bd. Eroilor nr. 35 – Livada Poştei), de la orele 14,00.

Pasionat deopotrivă de istorie şi artă, autorul prezintă cititorilor în cele 65 pagini istoria unei zile frământate, bombardarea Ploieştilor şi a instalaţiilor petrolifere de către aviaţia americană în 1 august 1943. Pentru aceasta, Felix Crişan s-a documentat atent şi îndelungat, citind cărţi mai vechi şi mai noi, scotocind în reviste, fotografii şi documente din biblioteci şi arhive, inclusiv private, purtând discuţii cu cunoscătorii subiectului, ce au întreprins şi căutări pe teren, consultându-se şi dovedindu-se extrem de scrupulos.

De la Cornel Marandiuc, Radu Theodoru şi Ioan Grigorescu până la Christian Greil, Dan Melinte şi Marius Simion, Felix Crişan a trecut în revistă, a analizat, a cernut, a ales şi a ilustrat fapte dovedite istoric, surprinzând exact dramatismul şi tensiunea acelui moment. Astfel, un episod din cel de al doilea război mondial în România capătă chip prin benzile desenate, informând publicul şi făcând accesibilă istoria prin medierea acestei arte şi tehnici speciale.

Publicaţia se va distribui gratuit celor prezenţi la lansare.

Uneori spui că îl cunoști pe om, dar de fapt nu știi nimic despre el. De aceea, pentru a-l descoperi într-o altă lumină, îl inviți la un interviu.

Pentru că am fost pasionată de când eram mică de benzile desenate cu Pif și cu Rahan și pentru că am vrut să aflu cât mai multe lucruri despre Felix Crișan, cel care se află în spatele benzii desenate ,,Tidal Wave – Fortăreaţa Ploieşti. Istoria unei zile – 1 august 1943″, i-am adresat câteva întrebări.

 Ce ar trebui să afle cititorii și iubitorii benzilor desenate despre Felix Crișan?

Că are aceleași temeri pe care le are orice desenator de bandă desenată sau artist. Că s-ar putea să nu se facă înțeles prin arta sa, sau că s-ar putea să nască controverse. Controversele sunt bune, sunt constructive ca și înțelegerea mesajului transmis. În artă, dacă nu spun ceva nepotrivit, au reușit cei care au iscat discuții, cei care au tulburat apele și cei care au devenit controversați prin exprimarea artistică. Pictez și desenez, cam în toate tehnicile și nu știu dacă din școală m-a părăsit realismul ca tehnică a lucrărilor. Fac cu aceeași pasiune un vas cu flori ca și o scenă de luptă aeriană.

Cum te-ai descrie în 3 cuvinte?

Faptele îl definesc pe om. Am obosit cu jumătăți de măsură și cu lâncezitul în jurul unui lucru, stare de fapt sau lucrare care nu iese. Pagină ruptă și de la capăt. Cum m-aș descrie? E greu. Știu că doar munca multă și repetată te aduce unde trebuie. Să nu-ți lipsească nesomnul, neliniștea și pasiunea. Să termini o lucrare pe la trei dimineața. Și să te trezești pe la patru, în zori că tușele tale nu sunt bune. Te apuci să ștergi și să refaci. Nu contează în ce stadiu al creației tale ca artist ești, important este să crești. În fiecare zi. Apoi aprecierea sau recunoașterea poate, zic poate vor bate la ușa ta. Dar asta nu e important. Important este cum te simți tu cu tine și cu munca ta.

Când ai descoperit pasiunea pentru benzile desenate și care a fost prima temă pe care ai ales-o?

Nu târziu. Primele lucrări le făceam empiric pe pereții camerei mele. La un moment dat părinții au renunțat să mai zugrăvească. Îmi lăsau o suprafață numai a mea zugrăvită în alb, pe care să mă exprim. Mai târziu am făcut același lucru cu cei mici. Ei nu au nevoie de un spațiu patrulater alb pe care să deseneze sau să mâzgălească. Spațiul lor e infinit. Ei fac artă cu un curaj care nouă adulților ne lipsește. Peste tot.
Banda desenată a venit cam în vremea școlii prin clasa a patra. În liceu deja eram cunoscut. Făceam scurte schițe datorită cărora ajungeam mai tot timpul la cancelarie. Temele erau de obicei desprinse din lumea școlii. Caricaturi care stârneau râsul printre colegi, bineînțeles transmise prin timpul orelor. Adevărul este că erau mulți artiști prin preajmă, care răspundeau în același fel. Mai târziu banda desenată a devenit ceva serios. De concurs. Spațiul și timpul mi-aduc aminte că erau subiectele, SF-ul în special.

Ești din generația celor care au crescut cu PIF, Rahan. În ce măsură te-au influențat aceste reviste și cum ai crescut cu benzile desenate, față de copii din ziua de astăzi, care au de când sunt mici telefoane și tablete în mână?

Povestea asta legată de copii din ziua de astăzi contaminați de tehnică, cred că este puțin forțată. Eu păstrez încă lucrări ale celor mici care sincer, mă fac să-mi pun întrebări. Pictează sau desenează forme și nuanțe pe care le-am descoperit târziu în școala de artă, iar uneori după ani buni de căutări. Au altă rațiune de exprimare și nu o pun pe seama empirismului sau a unei întâmplări. Tehnica gadget-urilor care-i înconjoară, lumea aceasta saturată de informație televizată are și o influență benefică. Dezvoltă imaginația. Oamenii maturi ar trebui să vadă asta. Copii care se pot exprima și artistic, realizează lucruri remarcabile. Dacă am crescut cu Pif, am crescut și cu revista Cutezătorii, cu poveștile istorice ale timpului nostru și cele trecute. Pif-ul avea o încărcătură specială, deși provenea dintr-un mediu cu totul altul decât cel în care trăiam noi în România și unele gaguri erau puțin înțelese, aparținând altor concepte de viață și civilizație, ne trimitea la dicționar. Pentru mine acesta a fost primul avantaj. Limba franceză devenea deja un prieten. Dicționarul era nelipsit de lângă paginile cu Les Pionniers de l’Espérance a lui Raymond Poïvet sau eroul lui Hugo Pratt, Corto Maltese.

Care sunt ilustratorii de benzi desenate care te-au influențat?

Sunt mulți. L-am amintit pe Raymond Poïvet, pentru mine un stilist desăvârșit. Apoi nu am cum să nu vorbesc despre André Chéret, cu dinamismul liniei și a personajului său Rahan și a poveștilor lui Roger Lécureux. Îi pun pe amândoi alături de Puiu Manu, cred că cel mai expresiv și longeviv artist de bandă desenată din România.

Cum ai defini banda desenată?

Banda desenată este să zicem saga a doi studenți din Cleveland, Ohio, pe numele lor Jerome Siegel si Joe Shuster, îl aduc în iunie 1938, la prețul de 10 cenți, într-o revista de benzi desenate, denumita „Detective Comics”, pe cel care avea sa modifice conștiința planetară: SUPERMAN. Sau să zicem că este Bob Kane un artist american de benzi desenate, de ilustrație de carte și scriitor, care este creditat împreună cu Bill Finger, ca fiind creatorii supereroului pe care noi îl cunoaștem astăzi sub numele de Batman. Deja am amintit două fenomene care se întrepătrund în lumea de astăzi cu evenimentul social financiar. Banda desenată este un fenomen social la toate nivelurile alcătuirii lui. Este mod de educare, mod de a trăi , eveniment și reacție socială fără precedent. În Japonia, Manga are nouăsprezece genuri de exprimare. Tinerii și copii se îmbracă și se comportă ca și personajele lor preferate din banda desenată. Nu cred că aș putea să dau o definiție totală a fenomenului, cel puțin în acest moment, pentru că încă nu reușesc încă să găsesc marginile magnitudinii acestui fenomen.

Premii. Concursuri. Unde ai expus prima dată lucrările tale? Care îți este cea mai dragă lucrare ?

Principalele premii sunt cele obținute la Festivalul de Benzi Desenate Istorice Brașov. Trei participări, toate soldate cu premii. Lucrarea cea mai aproape de sufletul meu este ,„Valeriu Branişte, Diariul meu de septiman – Jurnal de licean (1885-1886)”, realizat în colaborare cu Biblioteca Județeană, un album cu peste 250 de desene, despre un alt secol cu mentalități și trăiri diferite de ceea ce trăim astăzi.

Am dat o mască la o parte și am descoperit un om sensibil, pasionat de munca lui.

Pentru că acest material îl redactez din Vidin, un loc în care nu poți dormi atunci când răsare soarele și se oglindește în Dunăre, vă recomand să vă priviți în oglindă și să vă întrebați…ce-ați făcut cu pasiunea voastră?

Dacă o mai aveți în voi, ascunsă într-un loc neștiut de nimeni, vă las o cheie sub formă de rază de soare pentru a o elibera. Iar dacă sunteți în Brașov, mergeți la bibliotecă să-l descoperiți pe Felix Crișan. Cu siguranță veți avea multe întrebări să-i adresați și să aflați cum să nu stingeți niciodată pasiunea din voi pentru a face indiferent de timp, lucruri care vă aduc mulțumire sufletească.

Imaginile aparțin autorului Felix Crișan. Inserarea lor în alte materiale se va face doar cu acordul său.

(Visited 81 times, 1 visits today)

Antonela Barbu

Sunt Antonela Sofia Barbu si te invit la o călătorie în care să îți cultivi creativitatea, să te bucuri de imagini frumoase și să zâmbești ! Acceptă Provocările Sofiei în fiecare zi !

Add comment

©Antonela Sofia Barbu

About me

Sunt Antonela Sofia Barbu si te invit la o călătorie în care să îți cultivi creativitatea, să te bucuri de imagini frumoase și să zâmbești ! Acceptă Provocările Sofiei în fiecare zi !

SUSTINE !
SUPERBLOG
DONEAZĂ !

Subscribe

* indicates required
/ ( mm / dd )