Antonela BarbuUltima zi a Festivalului Filmului European se încheie la Brașov cu filmul „Limbă străină”, semnat de scenarista și regizoarea Claire Burger.
„Limbă străină” te va face să rămâi pe loc. Nu doar în fotoliul de cinema, după ce se sting luminile, ci și în interiorul tău, unde vei simți nevoia să mai stai puțin – cu gândurile, emoțiile, întrebările. Este genul de film care nu se încheie odată cu genericul, ci continuă în tine, discret și insistent.
Filmul, regizat de Claire Burger, nu e doar o poveste despre adolescență, ci o fereastră către fragilitatea și forța unei generații care încearcă să se descopere într-o lume în continuă schimbare.
O urmărim pe Fanny, o adolescentă franceză de 17 ani, care ajunge în Leipzig, Germania, într-un program de schimb lingvistic. Acolo o cunoaște pe Lena, corespondenta ei – o tânără implicată politic, sigură pe ea și foarte prezentă în realitatea în care trăiește. Fanny, mai timidă, mai reținută, vrea să o impresioneze și, în loc să se arate așa cum este, își construiește o identitate falsă. Minciunile încep să se adune, iar filmul explorează acest echilibru fragil între dorința de acceptare și riscul de a te pierde pe tine însuți.
Mi-a plăcut mult modul în care regizoarea îmbină istoria personală cu cea colectivă. Orașele Leipzig și Strasbourg, căderea Zidului Berlinului, libertatea de circulație în Europa – toate sunt fundaluri reale care susțin întrebări profund personale: Cine sunt? Cum mă definesc? Ce înseamnă libertatea mea?
Chiara Mastroianni, fiica legendelor cinematografiei Marcello Mastroianni și Catherine Deneuve, joacă rolul mamei lui Fanny. Scena în care își sărută fiica înainte de plecarea acesteia spre Germania – filmată într-o gară reală, în mijlocul navetiștilor – este una dintre cele mai autentice secvențe din film. O mamă care își lasă copilul să plece și, odată cu el, o parte din propria siguranță.
( Foto: https://www.francetvinfo.fr/)
Muzica filmului, compusă de Rebeka Warrior, adaugă o dimensiune aparte. Cu accente gotice, cold-wave și techno, reflectă perfect zbuciumul interior al personajelor și ritmul unei generații care se mișcă între anxietate și dorință de libertate.
Un detaliu inedit: în film apar ciuperci artizanale cu ciocolată – consumate de Fanny și Lena într-un moment de vulnerabilitate, în speranța că le vor ajuta să depășească anxietatea și depresia. Un gest naiv, dar relevant pentru nevoia de refugiu emoțional a adolescenților.
Acesta este un film care merită văzut, mai ales de adolescenți, părinți și profesori. Vorbește despre greșeli, dar și despre speranță. Despre nevoia de dialog, dar și despre cât de greu este, uneori, să spui ce simți. Ar fi ideal de discutat la ora de dirigenție sau într-un club de film liceal. Și, poate, văzut împreună cu părinții, ar putea deschide uși care, din teamă, rămân închise prea mult timp.
Ce poți lua cu tine din „Limbă străină”? Poate convingerea că fiecare diferență este o oportunitate. Poate curajul de a fi sincer. Sau poate doar o întrebare care va continua să lucreze în tine.
Pentru că, uneori, o întrebare bună face mai mult decât o mie de răspunsuri.
Într-un interviu acordat emisiunii „Plan Large”, Claire Burger spunea că „Limbă străină” evocă posibilitatea unei comunicări transfrontaliere, chiar și între două persoane care abia se cunosc. Filmul sugerează că nu suntem întotdeauna înțeleși pe deplin – nici în străinătate, nici acasă. Experiența de a comunica într-o limbă străină scoate la iveală nu doar diferențele culturale, ci și subtilitățile percepției: același cuvânt poate fi masculin într-o limbă și feminin în alta, schimbând astfel nu doar forma, ci și sensul.
Strasbourg și Leipzig – orașe alese cu intenție – susțin această dimensiune politică și istorică a filmului. Strasbourg, sediul Parlamentului European, și Leipzig, oraș-simbol pentru mișcările civice din fosta Germanie de Est, sunt spații încărcate de memorie colectivă. Claire Burger readuce în discuție momente-cheie precum căderea Zidului Berlinului și „demonstrațiile de luni” pentru drepturi și libertate de circulație.
„Limbă străină” este și despre prietenia franco-germană, o relație complicată și profundă, care a trecut prin războaie și reconcilieri. Filmul arată cât de important este să ne cunoaștem și să ne ascultăm, chiar și atunci când limbajul pare o barieră. Sau, poate mai ales atunci.
Este, în final, o reflecție matură asupra tinerei generații care refuză să repete greșelile trecutului, care vrea să înțeleagă, să se elibereze și să își găsească vocea. O generație fragilă, dar în același timp curajoasă și plină de speranță.
Recomand cu toată convingerea acest film. Nu doar pentru poveste, ci pentru felul în care pune întrebări esențiale despre identitate, comunicare și apropiere umană, într-o Europă care încă învață să-și vorbească sincer.
Trailer
Printre premii și festivaluri regăsiți: 2024: LesGaiCineMad Madrid FF – Cel mai bun scenariu; Berlin IFF, AFI Fest, Göteborg IFF, Brussels IFF, Bergen IFF, Rio de Janeiro IFF, New Horizons IFF, Haifa IFF, Inside Out Toronto LGBT IFF, Mardi Gras IFF; 2025: Melbourne Queer FF, Festival Mix México – Cine y Diversidad Sexual.
Festivalul Filmului European este organizat de Institutul Cultural Român, cu sprijinul Reprezentanței Comisiei Europene în România, EUNIC România și UCIN – Uniunea Cineaștilor din România, în parteneriat cu Biroul Parlamentului European în România, precum și cu ambasadele, centrele și institutele culturale europene.
Add comment