REGELE DIN SPATELE CORTINEI și drumul unei amintiri către o carte

Sunt momente care au miros de hârtie proaspăt tipărită și gust de copilărie. Astăzi este unul dintre ele.

Cu multă bucurie vă împărtășesc faptul că povestea mea, „Regele din spatele cortinei”, a fost selectată și publicată în antologia „Amintiri din copilărie”, apărută la Editura QUARTO.

Povestea s-a născut dintr-o amintire simplă și dragă mie: un teatru de păpuși improvizat în curtea părinților mei, o pătură prinsă între doi stâlpi și câțiva copii care credeau că orice este posibil. Acolo am spus primele povești și, fără să știu, am învățat că o voce și puțină imaginație pot crea lumi întregi.

Astăzi, privind această carte, mă gândesc că mi-aș fi dorit ca părinții mei să o țină în mâini și să-mi citească povestea. Tata nu mai este de cinci ani, dar sunt convinsă că ar fi zâmbit și ar fi răsfoit fiecare pagină cu aceeași curiozitate cu care îmi urmărea, cândva, jocurile copilăriei. Mamei i-am povestit despre această publicare și bucuria ei a făcut ca momentul să fie și mai prețios.

Există un alt gând care mă emoționează. Casa în care am creat aceste amintiri a devenit, între timp, casa mea. Pereții sunt aceiași, curtea este aceeași, însă copiii care alergau odinioară pe acolo au crescut, iar părinții nu mai sunt amândoi pe terasă.

Și totuși, nu simt că am pierdut acea lume. Dimpotrivă. De fiecare dată când scriu, o regăsesc.

Uneori, o poveste este un fel de a păstra aprinsă lumina unei case și de a-i aduce aproape pe cei care ne-au învățat să visăm.

„Regele din spatele cortinei” este mai mult decât un text publicat într-o carte. Este o întoarcere acasă. Este o mulțumire tăcută pentru copilăria mea și pentru oamenii care au făcut-o atât de frumoasă.

Și poate că acesta este cel mai frumos lucru pe care îl poate face scrisul: să transforme amintirile în povești și poveștile în punți între ieri și astăzi.

Mulțumesc Editurii QUARTO pentru încredere și mulțumesc tuturor celor care îmi citesc poveștile și mă încurajează să continui să scriu.

Pentru că, uneori, un copil care inventează spectacole într-o curte nu știe că, peste ani, una dintre poveștile lui va ajunge într-o carte.

Care este amintirea din copilărie pe care ați păstra-o într-o carte, pentru a nu se pierde niciodată?

Cu recunoștință,

Antonela Sofia Barbu

Pagina mea de autor este aici: https://edituraquarto.ro/authors/antonela-sofia-barbu/