Antonela BarbuAdor florile de câmp, mireasma şi frumuseţea lor. Apropierea de natură îmi demonstrează că mulţi oameni nu sunt sensibili şi că la orice bătaie a vântului se apleacă şi nu pot să-şi mai recapete echilibrul… pentru că nu au învăţat de flori.
Sânzienele, deşi sunt mici şi galbene, aduc cu ele dragostea şi diverse ritualuri pe care încercăm să le înţelegem. Se spune că Soarele dansează pe cer, iar jos pe Pământ, printre alte flori, dansează Sânzienele.
Fetele îmbrăcate cu ii, au adus bucuria din vale, tocmai pe dealul Botorcăi. Având la ele, un coş mare, o carte, un aparat de fotografiat au arătat tuturor că viaţa este minunată. Au vorbit cu florile şi le-au cerut să vină cu ele, într-o Grădină de Vară, în care să-i cunoască pe oamenii din vale şi să le îndeplinească dorinţe.
Florile au mărturisit că au ascultat poveşti despre cărţi care fac lumea nebun de frumoasă, amintindu-şi de oamenii ce le-au făcut să se simtă cele mai speciale flori din câmp. Mircea Eliade, William Shakespeare şi iată preotul Ioan Pintea, au reuşit să le convingă că doar oamenii buni sunt pregătiţi să primească magia şi visele într-o singură noapte de vară.
Sânzienele s-au lăsat mângâiate de fete, apoi tăiate cu grijă din rădăcini, dăruindu-se oamenilor pentru a le iubi, pentru a se bucura de culoarea lor şi pentru a le simţi parfumul. Fetele au împletit coroniţe şi le-au aşezat în văzul tuturor, pregătindu-le pentru noaptea în care cerurile se vor deschide.
Fotografiile sunt realizate de Rodica. Mulţumesc frumos !
Add comment