Antonela BarbuFranturi din gandurile mele…[slideshow]
Unii nu au inteles de ce sunt acolo. Simteam cum privirea lor rece se indrepta inspre mine. Mi-am facut curaj. Stiam ca ceea ce am facut pana acum, imi oferea dreptul de a cunoaste oameni pe care sa ii pot sustine. Cu intarziere de cateva minute, a inceput prezentarea unui Proiect deja cunoscut ”Te iubeste, mama!” Inainte de a-si rosti numele, unele doamne spuneau: ”ma aflu aici, pentru ca sunt mama”.
Dar eu? De ce sunt aici? Unde ma regasesc in acest proiect trist?
Nu sunt inca mama, dar am zeci de copii si adolescenti carora le-am dedicat timpul meu in fiecare zi.
Si mai am noua persoane speciale, ale caror mame sunt plecate la munca in strainatate. Noua persoane, pentru care copilaria sau adolescenta nu se masoara in cadouri primite.
Un laptop, un telefon sau o bluza mai decoltata nu au reusit sa tina de cald in noaptea de Craciun. Bradul nu a fost impodobit ascultand colinde, iar serile erau tot mai reci. Telefoanele sunau rar, pentru ca ea, mama lor…era plecata. Nu avea timp, nu avea semnal, nu era lasata sa sune acasa. Anotimpurile vin si pleaca, mama e tot acolo.
”Mi-e dor de ea!” mi-a spus plangand, cand am intrebat-o de ce e rea cu colega ei. Si atunci am inteles ca are nevoie de mine. Am petrecut timpul impreuna, am vorbit despre carti, despre vreme, despre baieti si despre …mama. Cand mama ei a venit acasa si-a neglijat scoala, motivat. A luat 5 in teza, pentru ca mama a fost acasa si nu a avut timp sa invete. A stat cu mama. Si a fost bine. ”Notele se pot indrepta. Dar mama…vine o data pe an!”
Filmul ”Biblioteque Pascal” a marcat-o. Si pe mine la fel. Am plans impreuna, ne-am bucurat cand a fost premiat la MECEFF si ne-am dorit sa nu fie adevarat. Mama ei este plecata de un an de zile, iar ea a ramas acasa cu tatal, bunica si fratii mai mici. Vorbeste cu ea la telefon. Stie ca acolo unde este, ii e greu si banii sunt putini. Ii trecea prin cap sa lucreze si ea in vacante, pe terase, dar am reusit sa o opresc. E o fata cuminte, dar dificila in relatiile cu ceilalti. Se adapteaza greu si are nevoie de incurajari multe. Si-a gasit un refugiu la biblioteca. Ii aduce si pe cei mici sa le arate jocuri pe computer, la CIP.
M-am intalnit cu ea, fata care e mereu zambitoare, invata bine si e printre primele in clasa. M-a strans in brate si mi-a spus ca reteta de prajitura primita de la mine a reusit sa o puna in aplicare. A gatit pentru fratele si tatal ei un tort special. ”Esti ca mama mea, ca o prajiturica de dulce!” M-a lasat fara cuvinte. Va merge la facultate si mama ei lucreaza pentru ea. Nu va sta mult acolo si va veni dupa 3 luni. Este un copil bun, echilibrat si serios. Prea serios uneori.
Din aceste motive am fost acolo.
”Te iubeste, mama!” si stiu ca acesti copii isi iubesc mamele la fel de mult. Trebuie sa ai doar rabdare sa ii cunosti, sa le dai ocazia sa aiba incredere in tine, sa le captezi atentia si sa nu ii lasi sa-i raneasca pe cei din jur.
Atunci vei afla povesti despre mamele lor, le vei cunoaste si vei putea sa le creezi o punte de legatura pentru a vorbi cu acesti copii, lasati in tara.
Buna ziua, Antonela,
Iti multumesc pentru implicare si pentru sufletul cu care iti ocrotesti copiii ca o superbibliotecara dedicata profesiei si oaspetilor de zi cu zi.
Datorita tie, familia noastra a devenit mai numeroasa, cu o inima mai cuprinzatoare.
Mi-ar face placere sa pot publica randurile tale intr-un buletin al Cauzei „Te iubeste mama!”; mi s-ar parea potrivit, oportun.
Te imbratisez cu tot dragul, pe cat mai curand!
Silvia Dumitrache
Felicitari, Antonela, stiam ca te vei implica si in acest proiect atunci cand ti-am trimis invitatia. Singurul meu regret este ca nu ti-am spus la timp ca Sorin Manu e din Medias, dar sper intr-o intalnire a voastra si a noastra viitoare in care sa se indeplineasca toate cele care inca nu s-au indeplinit!