Regina Elisabeta şi amintirile mele despre Ia tradiţională

Zece zile până la Ziua Universală a Iei…

Am deschis dulapul să-mi aleg o ie tradiţională românească. Nu mă pot hotărî cu ce să mă îmbrac pentru a merge la Micăsasa, unde să mă răsfăţ cu turtă dulce. Haina transmite întotdeauna emoţii şi sentimente, celor din jur. Îmi plac costumele din Argeş şi am ales o ie ţesută cu fir roşu, pentru că îmi aduce zâmbetul pe buze. Pe Valea Argeşului, costumul popular femeiesc are ca element definitoriu fota de formă pătrată, cu dimensiuni reduse, ornamentată multicolor şi conturată cu fir metalic, beteală şi paiete. Ea este completată cu o catrinţă dreptunghiulară, decorată simplu. Portul femeiesc este întregit cu alte piese: ie, bete, maramă cu legătoare. 

1052213_564711883572672_1172677358_o

Îmi amintesc că eram mică şi purtam ia tradiţională din zona Târnavelor la toate serbările de sfârşit de an, apoi colecţionam timbre şi aveam cea mai mare colecţie cu costumele populare. Mă fascinau culorile costumelor populare. La facultate am purtat cu drag ia, atunci când mergeam să mă plimb în Muzeul Astra şi mă bucuram de atmosfera pitorească.

Am citit că  Reginei Elisabeta i se datorează adoptarea la Curte a modei costumului tradiţional românesc, socotit până atunci, drept un strai demn de a fi purtat doar de către ţărani.

Mi-a plăcut foarte tare şi vă dezvălui ce scria Regina Elisabeta în introducerea la cartea „Arta de a lucra cu suveica„, scrisă de prietena ei, Lady Katherin Hoare, apărută în anul 1910 la Londra, carte ce se dorea un fel de manual de broderie destinat tinerelor domnişoare: „Oare există tablou mai încântător decât o ţărancă româncă, îmbrăcată în costum popular, cu fustă roşie sau oranj, cu broboada galbenă aruncată peste cozile negre, cu ochi mari, negri şi luminoşi, cu ulciorul verde pe cap, grăbindu-se spre casă, sau o doamnă româncă, cu veşminte splendide, cu un minunat văl alb sau galben, lucrând la războiul de ţesut?”.

Regina Elisabeta purta costumul popular românesc, încurajând astfel şi doamnele din suita ei să se înveşmânteze în straiul tradiţional. Pictorul american George Healy a înfăţişat-o într-un portret în costumul naţional de Muscel. Exemplul său a fost urmat de Regina Maria şi de principesele Elisabeta, Maria şi Ileana, dar şi de majoritatea doamnelor din înalta societate românească.

regina_233721

Încet, încet, hainele ţărăneşti au pătruns într-o lume care, în acea perioadă, era obişnuită mai degrabă să imite ţinuta vest-europeană decât să afirme virtuţile tradiţiei autohtone. Încă dinainte de Războiul de Independenţă şi până în pragul dezastruosului an 1940, multe fotografii au imortalizat atitudinile acestor doamne din înalta societate românească. Tocmai asupra acestor fotografii s-a oprit Peter Jacobi în demersul său artistic.

Regina Elisabeta, în anul 1885, sugera ca la balul curţii toate doamnele să se îmbrace în port popular. În acest fel, Casa Regală lansa o adevărată modă, prin intermediul căreia erau îmbinate elemente de port popular cu piese occidentale. Moda purtării costumelor populare ia amploare mai ales în contextul unirii Principatelor, fiind o formă de manifestare a sentimentelor naţionale.

În spaţiul mioritic costumul popular românesc îşi găseşte rădăcinile în portul strămoşilor noştri traci, geţi şi daci fiind supus unei continue evoluţii, dar şi-a păstrat nealterate caracteristicile esenţiale: unitatea şi continuitatea sa. Portul popular reprezintă o recapitulare simbolică a întregii mitologii şi cosmogonii de început. Tainele meşteşugului de a confecţiona îmbrăcămintea – nu se învăţau din cărţi – ci de la femeile satului. Se transmiteau din generaţie în generaţie – de la mamă la fiică. Fetele nu se măritau până nu ştiau să toarcă şi să ţeasă.

În timpul lucrului, femeile spuneau o rugăciune ortodoxă pentru comunicare cu divinitatea: „Cămara Ta Mântuitorule, o văd împodobită. Şi îmbrăcăminte nu am ca să intru într-însa. Luminează-mi haina – taina sufletului meu! Si mă mântuieşte, Mântuitorul meu”.

Aşadar – costumul popular era taina sufletului femeii – slavă a întregii familii.

Dacă vrem să ne învăţăm copiii să poarte ia tradiţională, trebuie să o purtăm mai întâi, noi.  Mi-e dor să văd că femeile merg îmbrăcate în ie la biserică. Poate că împreună cu preoţii vom reuşi să ajungem la sufletul multor doamne care să poarte ia,  duminica, atunci când aprind o lumânare şi spun o rugăciune.

Sursă: http://www.romanialibera.ro/

(Visited 549 times, 1 visits today)
Avatar photo

Antonela Barbu

Sunt Antonela Sofia Barbu si te invit la o călătorie în care să îți cultivi creativitatea și imaginația! Susțin educația și organizez ateliere de public speaking pentru copii. Acceptă Provocările Sofiei în fiecare zi !

Add comment

©Antonela Sofia Barbu

About me

Sunt Antonela Sofia Barbu si te invit la o călătorie în care să îți cultivi creativitatea, să te bucuri de imagini frumoase și să zâmbești ! Acceptă Provocările Sofiei în fiecare zi !