Antonela BarbuÎn această vară mă voi bucura de apariția romanului Aşteptându-i pe barbari scris de J. M. Coetzee în anul 1980. Este al doilea roman al autorului, după ,,Copilul lui Isus” tipărit anul acesta la Editura Humanitas și îl vom găsi pe Raftul Denisei. Romanul a fost editat și în anul 2005, în Colecția Raftul întâi și s-a bucurat de succes în rândul cititorilor.
Dacă nu era acest roman, nu îl reciteam pe poetul Konstantinos P. Kavafis!
Poetul grec s-a născut la Alexandria, Egipt. În 1863 şi a părăsit această lume la şaptezeci de ani, chiar în ziua sa aniversară, 29 aprilie. Konstantinos P. Kavafis se numără printre cele mai mari genii ale artei cuvântului, exprimată în vers, din secolul XX.
Poemul ,, Aşteptându-i pe barbari’’ ( traducerea Elena Lazăr , Bucureşti 1993) începe cu versurile:
,, – Ce aşteptăm, în piaţă adunaţi?
,, Barbarii trebuie astăzi să vină’’
și se încheie cu versurile cutremurătoare:
,, Dar, fără barbari, acum ce-o să ne facem?
,, Aceştia, totuşi, erau poate o soluţie’’
Așteptându-i pe barbari este al treilea roman scris de J.M. Coetzee, iar titlul este inspirat din poemul omonim semnat de poetul grec Konstantinos Kavafis.
La peste 30 de ani de la apariţie, romanul Aşteptându-i pe barbari a rămas în conştiinţa publică şi continuă să influenţeze alte forme ale artei, cum ar fi opera omonimă din 2005 semnată de compozitorul Philip Glass. A fost încununat cu James Tait Black Memorial Prize, Geoffrey Faber Memorial Prize şi Central News Agency Prize. După ce J.M. Coetzee a câştigat Premiul Nobel pentru literatură în 2003, acest roman a fost inclus de Penguin Books în prestigioasa serie „Great Books of the 20th Century“.
Acțiunea se petrece la graniţa imperiului (Britanic), Africa de Sud.
Despre carte:
Magistratul nu are nume, ci doar o misiune: trebuie să împartă dreptatea într-un fort situat departe de inima Imperiului. Iar acest fort se află, se spune, sub ameninţarea barbarilor. Nimeni nu ştie precis cum arată şi cum se comportă aceştia. Contează doar veghea perpetuă şi îndeplinirea datoriei faţă de Imperiu. Dar când în fort îşi face apariţia colonelul Joll, purtătorul trufaş al ordinelor de la centru, contururile ferme ale lucrurilor şi certitudinile omului legii încep să se estompeze. Colonelul dă dovadă de cruzime gratuită, de inflexibilitate criminală, de dispreţ suveran faţă de semeni. Încet-încet, îl descoperim şi pe barbar: el nu este vânătorul care depinde de toanele naturii sau cerşetorul momit de aburii unei cafele, ci tocmai eroul civilizator în epoleţi, instalat în voluptatea torturii şi venit să-i convingă cu biciul pe cei care nu se supun orbeşte unor legi absurde.
,,Când unii oameni suferă pe nedrept, mi-am spus, este soarta celor care asistă la suferinţa lor să sufere ruşinea situaţiei.” (Așteptându-i pe barbari)
Sursă: Editura Humanitas
Add comment