Antonela BarbuAnul 2012…
Ne legăm de oameni cu un lănţişor cu semnul infinit…
Ne aranjăm poveştile în cutie şi le punem pecetea unui an care a trecut prea repede, pentru noi.
Ne facem ordine printre gânduri şi le aruncăm întro groapă săpată adânc.
Cele mai ciudate şi răsfirate cuvinte pleacă din visele noastre.
Cărţile pe care le-am citit, le plimbăm cu un cărucior prin cameră, pentru a le găsi locul potrivit în bibliotecă.
Artiştii pe care îi îndrăgim, ne veghează din ceruri cu zâmbetul magic.
Anul 2013…
Vine…pentru a ne lega de oameni cu un lănţişor cu simbolul infinit…
Scriem noi poveşti pe care nu le aşezăm, încă, în cutie.
Gândurile noi îşi fac loc printre visele frumoase de început de an.
Cele mai ciudate şi răsfirate cuvinte vin în noile noastre vise.
Cărţile pe care le citim, stau pe măsuţa de lângă pat.
Artiştii pe care îi îndrăgim, merg în ceruri, pentru a ne veghea cu zâmbetul lor magic.
Zi de zi, anotimp după anotimp, an după an aud mereu o voce care îmi spune: P.S. Te iubesc !
Încerc să nu-l dezamăgesc !
Îţi mulţumesc, Îngerul meu !
Femeia la 40 de ani crede în poveşti, în cărţi şi… în îngeri !
(Visited 146 times, 1 visits today)
Add comment