Din nou despre Paris.

Din nou despre călătorie. O călătorie spre interiorul nostru. Un drum pe care îl parcurgem cu pași mici pentru a înțelege iubirea, pentru a învăța să zâmbim și pentru a cunoaște religia după miros.

Paris

Cartea din viața mea este aceea pe care nu o vei părăsi nici măcar un minut.  O citești cu sufletul la gură și cu creionul în mână,  descoperind personaje noi.

Simt un sentiment ciudat atunci când citesc Éric-Emmanuel Schmitt. La început, citesc pentru că sunt curioasă să aflu cât mai multe despre povestea prezentată, apoi încep să îmi notez citatele preferate, iar la final citesc cu voce tare unele pasaje, deși sunt singură în cameră. Citesc, recitesc, înregistrez și scriu. Atât de frumos și atât de profund este fiecare final al cărților scrise de autorul franco – belgian.

Pur și simplu, îți vine să porți cu tine, acele cuvintele  așternute pe hârtie.

Domnul Ibrahim şi florile din Coran a fost adaptat pentru marele ecran în 2003, filmul avându-i în distribuţie pe Omar Sharif şi Isabelle Adjani. Nominalizată la Golden Globe, pelicula a fost distinsă cu Premiul César şi Premiul Publicului la Festivalul de film de la Veneţia. Am vizionat filmul online. Voi scrie despre el, într-o postare viitoare.

Din nou Paris. De data aceasta, o întoarcere în timp. Parisul anilor ’60. Cartierul evreiesc. Îl cunoaștem pe Moise, un băiat dezghețat pentru vârsta pe care o are, alergând în mână cu un ursuleț de pluș,  pe strada Paradis.

Pe domnul Ibrahim, băcanul musulman care pare să dețină secretul fericirii, Moise îl descoperă, la fel ca toată lumea de pe Rue Bleue și Rue du Faubourg – Poissonnière, stând de dimineaţa până seara pe taburetul din prăvălie şi contempând aceeaşi lume cu detaşarea senectuţii.

Rue Bleue (Paris) et rue Papillon (Paris)- Wikimedia Commons
Rue du Faubourg-Poissonnière

Prietenia care se înfiripă între ei, nu ține cont nici de vârstă, nici de religie. Moise, botezat între coapsele unei femei și transformat în bărbat, dorea să arate lumii întregi că poate fi iubit, că are de oferit iubire fără a fi nevoit să plătească pentru ea. Și reușește acest lucru, datorită sfaturilor primite din partea domnului Ibrahim, înțeleptul.

Momentul în care o întâlnesc pe actrița sex simbol a anilor ’60, Brigitte Bardot este presărat de zâmbete.

„- Să ne închipuim, domnule Ibrahim, că vă aflaţi într-o barcă cu soţia dumneavoastră şi cu Brigitte Bardot. Ce-aţi face dacă barca ar începe să ia apă?
– Sunt sigur că soţia mea ştie să înoate.”

Brigitte Bardot, 1960

Deși, Moise (Momo) consideră că zâmbetul este doar pentru bogați, domnul Ibrahim îl învață că ,,zâmbetul te face fericit.” Iar Moise, experimentează în fiecare zi, până când tatăl său dispare fără urmă. Zâmbetul deschide uși, dar și le închide.

Domnul Ibrahim şi florile din Coran este o carte pentru ceea ce ține de suflet. Parcă în fiecare pagină simți parfumul de gențiană.  Ibrahim îl adoptă pe Moise şi împreună traversează Europa spre Cornul de Aur, tărâmul vegheat de legile sfinte ale Coranului. Călătoria spre lumea nebănuită şi stranie din inima Orientului cu moschei şi dervişi rotitori e o parabolă a vieţii şi a morţii, care surprinde şi îndeamnă la meditaţie.

Moartea este  prezentată ca o călătorie care se încheie, urmând apoi întâlnirea cu necuprinsul.

Mi-au plăcut pasajele în care înveți să auzi Europa, să ghicești religia după miros, să te lași în voia lui Dumnezeu, să transformi arama în aur prin dans.

Încercați și voi să vă desprindeți de pământ, să vă învârtiți în jurul inimii și să zâmbiți.

Nu-i așa că dansul vă ajută să uitați relele din jur, să lăsați la o parte ura, să deveniți mai buni, iubind, iubindu-vă?

Când am decis să vă recomand această carte, am făcut-o din simplul motiv că m-am îndrăgostit. M-am îndrăgostit  de stilul acestui autor care mă plimbă prin lume, fără să cumpăr bilet, fără să dorm într-un hotel scump.

De fiecare dată, când citesc un roman scris de Éric-Emmanuel Schmitt  mi se oferă o călătorie inițiatică care se va termina  diferit, fie pentru mine, fie pentru personajele sale. Rămân cu multe fraze profunde și cu dorința de a citi următorul roman, care așteaptă cuminte în bibliotecă.

,,- Oprește mașina, Momo. Simți? Miroase a fericire.”

„Ceea ce dai, Momo, îţi aparţine pe vecie. Ceea ce păstrezi e pierdut pentru totdeauna.”

Abia aștept ziua mea de naștere pentru a vă dărui zâmbete și cărți !

📚 Poți comanda cartea aici: https://www.libhumanitas.ro/felix-si-izvorul-invizibil-eric-emmanuel-schmitt-humanitas-fiction-2020.html

(Visited 12 times, 10 visits today)

Leave a comment