Vreau să plantez al cincelea copăcel în Campania vALLuntar ,,Mai multe cărţi, mai multe şanse!” prin care Grupul Editorial ALL încurajează lectura şi sprijină voluntariatul.
Am ales în această seară să vă scriu despre o carte impresionantă a autoarei Caitlin Davies, apărută în Editura ALFFA în anul 2010. ,,Poveste de dragoste africană”, face parte din colecţia de ,,Cărţi adevărate”, exemple de viaţă, cărţi care te remontează după ce le citeşti şi îţi schimbă modul de a gândi şi visele.
Am parcurs cu mare emoţie încă o carte despre dragostea unui femei albe cu un bărbat negru. Oricât aş dori să înţeleg aceste poveşti adevărate, nu reuşesc, pentru că nu am suficiente informaţii despre cultura şi civilizaţia africană. Fiecare volum l-am citit cu creionul în mână, pentru a nota ce mi s-a părut interesant şi pentru a căuta informaţii suplimentare pe internet.
După ce m-am familiarizat cu Kenya, datorită Corinnei Hofmann, cartea ,,Poveste de dragoste africană’’ mi-a deschis noi orizonturi.
Am cunoscut Botswna şi m-au impresionat descrierile realizate cu lux de amănunte, ale unor momente din viaţa celor două personaje: Caitlin Davies şi Ron. Caitlin şi Ron s-au cunoscut în America, la o petrerecere, pe vremea când erau studenţi. Nu a fost o dragoste la prima vedere, ci mai degrabă o prietenie transformată în iubire şi, în final, în căsătorie.
După terminarea studiilor, Caitlin s-a întors în Anglia, iar Ron în Maun. Nu a trecut mult timp şi alături de alţi profesori englezi, Caitlin cere să meargă în ,,Ţinutul trestiilor’’, urmându-l astfel pe Ron, un bărbat enigmatic, pasionat de calculatoare. Noţiunea timpului este percepută diferit, faţă de noi, europenii şi aflăm că lucrurile se întâmplă atunci când se produc, nu atunci când spunea programul că trebuie să se întâmple. Caitlin, datorită experienţei trăite în Botswana învaţă să aibă răbdare, să perceapă timpul conform orei africane, deoarece botswanezii au capacitatea de a aştepta. Ei nu se agită, doar stau şi aşteaptă.
Limba oficială vorbită în această ţară se numeşte Setswana şi am descoperit atât în carte, cât şi internet, multe cuvinte care te ajută să comunici cu localinicii. Este suficient să le dai bună ziua în limba lor şi apoi să-ţi faci timp să-i asculţi, pentru că îţi dezvăluie povestea vieţii lor.
Această carte ne prezintă oraşe, oameni, locuri, poveşti. Oraşul Maun este un loc în care dacă erai alb, probabil puteai reuşi. Asta, pentru că oraşul a fost până la sfârşitul celui de al doilea Război Mondial ,,o poartă spre paradisul vânătorii sportive’’.
Africa, un continent plin de culoare, de animale exotice, de oameni care îţi zâmbesc şi care au o altă noţiune a timpului şi a fericirii, te şochează datorită vrăjitoriilor şi a omorului ritual. Caitlin află că africanii îşi sacrifică copiii pentru a aduce ploaia sau pentru reuşita unui politician, pentru bunăstarea unui om de afaceri.
Căsătoria cu Ron are loc în anul 1992. Deşi au vrut să fie ceva simplu, Caitlin a aflat că existau două tipuri de căsătorie : în comunitate de proprietate şi fără. O întrebare surprinzătoare este ,,Cine va stăpâni trupul soţului când repauzează ?” Şi pentru ca ea nu înţelege asta, Ron îi traduce cuvântul ,,atunci când moare’’, spune el.
Din Maun, cei doi soţi se mută la Sowa, un alt oraş, pe care autoarea îl descrie ca fiind un oraş curat, cu felinare pe stradă, drumuri de astfalt, apă, electricitate. Însă ceea ce respirau oamenii şi crea adevărata atmosferă era rasismul.
Caitlin se angajează ziaristă, apoi cumpără acţiuni la un ziar şi acest lucru îi schimbă viaţa, omorându-i încet încet iubirea şi armonia din familie. Face parte din Organizaţia Femeilor care luptă împotriva Violului şi studiază legislaţia pentru a ajuta cazurile femeilor abuzate fizic.
Familia lui Ron o acceptă pe Caitlin, se plac şi se respectă, mai ales că autoarea este cea care propune să o adopte pe prima fiică născută a soţului ei, pe Alice. Pentru această fată din Botswana a ştii să-şi scrie numele, însemna ceva important, însă cel mai mult ea adora să i se citească seara. Iar Caitlin asta făcea. Îi dedica mult timp, pentru a se cunoaşte şi a putea locui împreună.
Subiectele tabu din acea zonă erau banda MaWestern, care făcea fura, viola, omora şi SIDA, boala de care se ştia, însă existau informaţii puţine despre tratamente şi cum se putea infecta cineva cu virusul HIV.
Momentul culminant al cărţii şi cel care schimbă viaţa autoarei este cel care m-a făcut să recitesc paginile de câteva ori. Am făcut acest lucru, pentru că a fost descrisă brutalitatea celui care a violat o femeie albă, în propria ei casă, având copilul de câteva luni, în braţe, pe Ruby, fiica născută din iubirea lui Ron cu Caitlin. Am citit, pentru că această femeie a avut un curaj extraordinar să treacă prin actul de viol şi să reuşească să scrie o poveste de dragoste africană, descriind oamenii pe care i-a iubit şi care apoi i-au întors spatele, considerând-o o femeie stigmatizată.
Conform legilor din Botswana un violator nu era testat decât după condamnare, pentru că altfel se considera o încălcare a drepturilor omului. Pentru înjunghiere şi viol, acel bărbat a primit 12 ani de condamnare.
Cartea este impresionantă, şocantă şi despre curajul unei femei albe de a conduce un ziar, despre a fi voluntar în organizaţii de ajutorare a altor femei şi despre blocarea unor amintiri. Trebuie să cunoşti legile ţării, înainte de a te avânta într-o căsătorie acolo, dar mai ales să cunoşti mentalitatea lor, pentru că într-o lume în care rasismul se respiră, iar a fi alb înseamnă a avea bani, deci poţi fi supus oricărui pericol care să-ţi schimbe viaţa.
Întoarsă în Anglia, alături de micuţa Ruby, Caitlin se loveşte de dorinţa fetei de a vedea Africa şi plânge:
,,Când ne întoarcem în Africa, pot să-mi iau jucăriile cu mine? Dar mi-e dor de Africa, mi-e aşa de dor’’.
Acest articol este scris în Campania vALLuntar ,,Mai multe cărţi, mai multe şanse!” prin care Grupul Editorial ALL încurajează lectura şi sprijină voluntariatul, cu sprijinul ROMSILVA.
Foarte frumoasă scrisă recenzia!Este pe măsura poveştii care e cu adevărat deosebită! Felicitări!
Multumesc mult, Mirela.
superb, ,,Când ne întoarcem în Africa, pot să-mi iau jucăriile cu mine? Dar mi-e dor de Africa, mi-e aşa de dor’’.
felicitari pentru recenzie. se vede ca ai ramas fascinata de Africa. poate o sa ai ocazia sa vizitezi meleagurile despre care ai citit intr/o buna zi:)
Felicitari pentru recenzie si spor la plantat copacei. Nu am mai auzit de aceasta carte pana acum, dar ma bucur ca am aflat acum de ea, pentru ca pare foarte interesanta. Am mai citit carti in care actiunea se petrece in Africa, dar aceasta pare putin diferita de ce am citit pana acum, si asta ma facut sa imi doresc sa o citesc intr-un viitor cat mai apropiat sper eu.
Foarte interesantă cartea, am mai citit şi alte recenzii despre ea şi chiar încerc să-mi fac timp să o citesc.
Multumesc frumos. Este o carte care trebuie citita.
Fiecare popor din anumite perioade de timp are propriile obiceiuri si ritualuri. In prima instanta iti vine imediat impulsul de a judeca, dar nici pe propriile noastre meleaguri sau ale altor popoare asa zis civilizate, nu e totul tocmai roz, asa ca mai bine spunem “cate colibe atatea obiceiuri” Partea cea mai greu de asimilat este ca tocmai autoarea cartii a trebuit sa treaca prin anumite intamplari dureroase pentru a putea cunoaste tara in care a mers si pentru a scrie cartea.
Povestea autoarei este mult mai dura. Doar atat am descris eu pentru aceasta recenzie, Gabi. vreau ca lumea sa citeasca cartea, nu se fuga de ea. 🙂
Iubesc colectia de carti adevarate,la asta inca nu am ajuns,dar o pun pe lista. Frumoasa recenzie.
In curand mai am o carte pentru lista ta. Cu copacei sau fara…:)
Prima carte pe care am citit-o despre Africa – a fost Departe de Africa a scriitoarei Karen Blixen. Nu ştiu sigur, dar mi s-a părut că este prima povestea adevărată a unei femei albe îndrăgostită de întinderile nesfârşite şi de oamenii din Africa(povestea s-a întâmplat pe la începutul anilor 1900..). Ulterior am citit Îndrăgostită de-un masai, care a completat tabloul şi mi-a oferit perspectiva unei iubiri între un negru şi o femeie albă. Povestea lor de iubire nu a ţinut. Se pare că nici această poveste, din acest punct de vedere, nu este diferită. Sunt convinsă că este o carte interesantă. Sper să reuşeşti să strângi cât mai multe comentarii pentru un pomişor. Frumoasă prezentare a cărţii.
Multumesc mult, Roxana. Nu am gasit cartea ,,Departe de Africa”, dar am vazut filmul. Sper sa reusesc sa o citesc, mai mult pentru descrieri.
Superb!:)
Multumesc frumos!
Trebuie neaparat sa o citesc! Mi se pare foarte interesanta.
Este o carte plina cu emotii. Multumesc, Laura.
Frumos, sensibil. Felicitari!
“Vreau ca lumea sa citeasca cartea, nu sa fuga de ea” suna ca un crez. Unul adevarat ! Bravo !
Multumesc mult, Horea.
Misterioasa Africa este o sursa de inspiratie pentru multi scriitori, altii au si fost acolo pentru a lua contact cu viata dura de acolo… Multumesc pentru recomandare, nu o voi ocoli in lecturile mele.
Cu drag, Mihaela. Mai gasesti si alte recenzii despre Africa, de data aceasta despre Kenya.
Pare o carte impresionanta, mi-as dori sa o citesc!
Interesanta alegere , felicitari pentru recenzie!
frumos!!!!!
Multumesc, Doina.
Este o carte dura, pentru un public pregatit, din punct de vedere intelectual si emotional.
Este de apreciat politica editoriala, care ne ofera o diversitate atat de mare. Este o invitatie la lectura si la cunoastere.
Sper impreuna cu tine la reusita acestui demers.
“Botswana”,”Setwana”,apartin misterelor Africii…si te indeamna sa cunosti.”Poveste de dragoste africana” pare a fi o cu totul alta poveste comparand-o cu cea a Corinnei Hofmann, chiar daca au multe elemente comune:dragoste, dorinta, lupta, durere …starneste interesul de a fi citita. Si astfel de carti merita sa fie citite, cu atat mai mult cu cat cunoastem atat de putine lucruri despre Africa… cea reala.
Felicitari pentru prezentarea cartii, o voi citi cu siguranta .
Am tot văzut recenzii ale unor cărţi din această colecţie, dar nu cred că am starea necesară să citesc astfel de poveşti, mai ales că sunt adevărate 🙁 Cu toate că, trebuie să recunosc, povestea şi mai ales descrierea culturii şi limbii respective par interesante.
Fiecare carte merita citita. Da si tu o sansa acestor povesti de viata ! Multumesc. Succes la plantat!
frumoasa povestea!trebuie sa o citesc si eu 🙂