Preţul libertăţii pentru un copil din Afganistan

Vreau să plantez al şaselea copăcel în Campania vALLuntar ,,Mai multe cărţi, mai multe şanse!” prin care Grupul Editorial ALL încurajează lectura şi sprijină voluntariatul.

Am ales în această seară să vă scriu despre  o carte impresionantă a autorului Fabio Geda, apărută în Editura ALFFA în anul 2010. ,,În mare sunt crocodili”, face parte din colecţia de ,,Cărţi adevărate”, exemple de viaţă, cărţi care te remontează după ce le citeşti şi îţi schimbă modul de a gândi şi visele.

,,În mare sunt crocodili” este o carte de călătorie cu multă aventură şi emoţie, pentru că personajul principal, Enaiat are doar 10 ani.

M-am familiarizat de mult cu atmosfera altor ţări precum Afganistan, Pakistan, Iran, Turcia, Grecia şi Italia – ne sunt deja familiare, dar şi cu modul lor de a gândi şi de a perpece timpul. Acţiunea începe în Afganistan, o ţară din Asia centrală, care este considerată una dintre cele mai sărace ţări din lume. Mama lui Enaiat riscă să plece împreună cu copilul ei din localitatea Nawa, provincia Ghazni, unde nu exista electricitate, în Pakistan, abandonându-l aici, sperând ca acesta să găsească o viaţă mai bună, singur.

În Nawa erau frecvente cazurile de atentate împotriva populației locale, montarea de dispozitive explozive pe drumuri (în principal, de către talibani), împuşcături, atacuri teroriste de orice fel, în special împotriva occidentalilor.

Momentul care m-a marcat cel mai puternic –  povestit de Enaiat – este închiderea şcolii de către talibani, şcoala la care părinţii copiilor au muncit mult pentru construirea ei.

Un taliban intră într-o zi în clasa unde învăţa Enaiat și spune învăţătorului să închidă şcoala. Învăţătorul nu a ţinut cont nici în prima zi, nici în a doua  zi de ameninţarea talibanului, aşa că în a treia zi, un grup de talibani au venit la şcoală cu maşinile pline de arme, au înconjurat clădirea, au scos toţi copiii în curte, peste 200 de elevi, i-au aşezat în cerc şi,  în faţa lor,  l-au împuşcat pe învăţător. Din acea zi, şcoala s-a închis.

M-am gândit de multe ori, citind această carte că trimitem copiii la şcoală, fără a ne face griji că cineva ar atenta la viaţa lor sau că profesorii merg la şcoală  în siguranţă şi nu ne dorim decât să aibă parte de o educaţie frumoasă

Mi-au plăcut mult cuvintele lui Enaiat, care sunt ca un citat: ,,Viaţa fără şcoală, e ca cenuşa.”

Personajul principal în vârstă de 10 ani a avut primul lui serviciu, dar neplătit, câştigându-şi doar hrana de zi cu zi şi un loc unde să doarmă.

 A lucrat un timp ca vânzător, apoi a lucrat pe un şantier în Iran, câte 10 – 11 ore pe zi, câştigând în jur de 42 euro. Ajuns în Grecia, şi-a câştigat pâinea, alături de alţi băieţi afgani, cu ocazia organizării Jocurilor Olimpice. Mai precis, a ţinut în mână arbuştii unei alei, în timp ce alţii au săpat gropi pentru a-i planta. Câştiga 45 de euro pe zi, lucrând timp de 2 luni, doar sâmbăta şi duminica.

Aventurile prin care trece străbătând şase ţări în drumul lui spre libertate, îl maturizează pe Enaiah şi îi dau ocazia să cunoască oameni cu suflet mare, care îi dau o şansă în viaţă şi îl sprijină.

La moment dat strânge bani pentru a-şi  cumpăra primul ceas din viaţa lui, acesta fiind  cel mai de preţ lucru al său.

Cartea ne dezvăluie multe aspecte ale vieţii din Asia centrală în comparaţie cu cele din Europa şi se încheie cu cel mai impresionant moment. Enaiat încearcă să ia legătura cu mama lui, după opt ani de zile, el locuind în Italia, iar mama lui în Afganistan.

 ,,Am spus: Mama.

De la celălalt căpăt nu a venit nici un răspuns. Am repetat: Mama. Şi în receptor s-a auzit numai o răsuflare, dar uşoară, şi umedă, şi sărată.

…În acel moment am ştiut că ea era în viaţă şi poate, atunci, mi-am dat seama pentru prima dată și că eu eram în viaţă.”

 Enaiat pare asemenea unui fluture care zboară mii de km, care se transformă în zborul lui spre libertate şi în ciuda tuturor ameninţărilor şi momentelor grele prin care trece, ajunge la destinaţia propusă, pentru că ,, dacă dorinţa e la o palmă de frunte, atunci va merita întotdeauna să trăieşti.”

Acest articol este scris în Campania vALLuntar ,,Mai multe cărţi, mai multe şanse!” prin care Grupul Editorial ALL încurajează lectura şi sprijină voluntariatul, cu sprijinul ROMSILVA.