Octombrie roz : Cum este toamna ta?

Au trecut 15 ani și mă întreb ce trebuie să schimb. Culoarea, mașina, telefonul sau toamna ?

Caut literele să scriu despre tine și le găsesc ascunse pe aripile fluturilor. Un fluture rătăcit prin cameră, aduce prima literă și o scriu pe tastatură: M. Literele zboară încet una câte una spre mine și compun primul cuvânt pe care îl rostim în viață. M-ai învățat să spun ,,Mulțumesc” și să-mi deschid sufletul spre speranță, așa cum fluturii își întind aripile spre cer.

Am trecut prin multe împreună și deși ne este greu, îmi doresc să petrec un timp cât mai lung cu tine. Îmi adun forțele și mă privesc în oglindă. Sunt bine. Și în acest an voi merge la control, pentru că știu de la tine că înainte de muncă, prieteni, mașini, curățenie, excursii, lacrimi, trebuie să fiu EU.

Vreau să conving cât mai multe femei să facă acest pas, să aibă curaj să cunoască adevărul despre sănătatea lor.

În această toamnă, port roz în semn de solidaritate și sper să atrag atenția până nu e prea târziu, cât este de importantă viața alături de familie și câtă nevoie avem de susținerea celor apropiați.

Au trecut 15 ani și toamna mea are frunze roz, care vor rămâne veșnic în copac, pentru a vorbi în locul tău, în locul meu. Vor spune povestea noastră, iar fluturii o vor îmbrăca cu literele lor.

„Pe aripile înălțate spre cer / apare un alfabet de fluturi / Și iată, fiecare fluture duce în secret / O scrisoare ascunsă în aripile sale”. („On wings aloft across the skies / An alphabet of butterflies. / Each butterfly in secret brings / A letter hidden in its wings”.)