Primul copăcel aduce iubire din Kenya

Vreau să plantez primul copăcel  în Campania vALLuntar ,,Mai multe cărţi, mai multe şanse!” prin care Grupul Editorial ALL încurajează lectura şi sprijină voluntariatul.

Am ales în această seară să vă scriu despre primul volum scris de Corinne Hofmann, apărut în Editura ALFFA în anul 2005. Aşa am descoperit colecţia de ,,Cărţi adevărate”, exemple de viaţă, cărţi care te remontează după ce le citeşti şi îţi schimbă modul de a gândi şi visele.

Povestea Corinnei şi a masaiului Lketinga m-a impresionat prin sinceritatea autoarei şi dezvăluirea celor mai frumoase sentimente trăite în Kenya în faţa întregii lumi. Tradusă în peste 30 de limbi şi ecranizată în anul 2006, cartea ,,Îndrăgostită de un masai”  trebuie citită într-o singură zi, pentru a găsi cât mai repede bucuria şi fericirea pe care le trasmite Corinne.

Crăciun în Kenya cu Marco şi Corinne, anul 1986.

Aşa începe povestea unei femei la 27 de ani, care îşi ascultă inima şi urmează drumul în viaţă aşa cum crede că este bine pentru sufletul ei. Cine nu crede în dragostea la prima vedere şi în sacrificiul unei femei pentru a-l întâlni pe cel care a atras-o ca un magnet prin mirosul deosebit,  prin culoarea pielii şi trupul pictat ?

Corinne renunţă la viaţa alături de Marco, la magazinul, casa şi maşina din Biel ( Elveţia) pentru a-l găsi pe masaiul Lketinga, îmbrăcat doar cu kanga şi sandale din cauciucul maşinilor vechi, masaiul care nu ştia limba engleză, nu ştia să scrie, nici să citească. Se spunea despre aceşti războinici că sunt ultimii oameni necivilizaţi din Kenya. Cu toate acestea, iubirea nu ţine cont de nici o limbă străină, iar sentimentul de fericire este venit din prezenţa masaiului lângă femeia albă, cu părul prins în codiţe.

Datorită Corinnei, m-am plimbat cu ,,matatu” un autobuz din Kenya şi am privit în apusul soarelui, turmele de elefanţi, zebrele, maimuţele şi alte animale pe care unii le văd doar la Grădina Zoologică. Am străbătut sute de kilometri între Mombasa, Maralal, Barsaloi, Nairobi şi am învăţat că ,, cu toată simplitatea lor, oamenii par mai fericiţi, poate tocmai pentru că se mulţumesc cu mai puţin”.

Podoabele lucrate manual sunt atracţia turiştilor care vin în excursii pentru Safari în Kenya, iar cu 10 franci primiţi pe o caricatură, Jutta, prietena Corinnei trăieşte câteva zile în aceste locuri.

Primul sărut primit de la Lketinga a fost la plecarea ei înapoi în Elveţia. Nu ştia dacă va reveni şi a pus în el toată speranţa lui. Pentru  masai, tradiţia spune că gura este pentru mâncare, nu pentru sărut. Cei care citesc titlul au impresia că masaii sunt tandri la fel ca europenii, însă pentru ei, mângăierile, sărutările, chiar şi sexul, nu sunt profunde, ci mai degrabă într-un ritm rapid pe care doar ei îl cunosc. Pentru o femeie sensibilă, plină de pasiune şi feminitate, a descoperi un alt gen de dragoste trupească este ceva nou, cu care trebuie să te obişnuieşti. Momentele cele mai frumoase dintre Lketinga şi Corinne sunt de fapt cele în care învaţă unul de la celălalt sentimente noi, cele în care zâmbesc, se sprijină reciproc şi se ajută, dar şi atunci când reuşesc să comunice prin gesturi.

Corinne trece de la extaz la agonie şi învaţă ce sunt bolile, foametea, gelozia exagerată din partea masaiului care îi fac viaţa un iad în minunata ţară plină de culoare. Singura pentru care luptă este fiica lor, Napirai şi după patru ani de diferenţe culturale şi convieţuire într-o civilizaţie care te lasă fără cuvinte uneori, Corinne renunţă la tot şi părăseşte Kenya.

Corinne, o femeie luptătoare, pe care aş dori să o cunosc, o femeie care demonstrează forţa de a trăi într-un altă civilizaţie,  se adaptează şi în final are curajul de a pleca, de a lăsa totul în urmă. Doar  lacrimile îi curg pe obraji, în timp ce şoferul porneşte motorul autobuzului.

Lketinga, un masai care primeşte dintr-o dată ceea ce numai o femeie europeană poate oferi, un masai care prin culoare, zâmbet şi bijuterii te atrage ca un magnet spre lumea lui, un masai care nu se deosebeşte cu nimic de bărbaţii geloşi din alte civilizaţii, pe care ierburile ,,miraa” şi frunzele de cola îl transformă într-o persoană ce nu înţelege iubirea şi nu are încredere în femeia de lângă el.

Această carte îţi dă putere când eşti trist, îţi dezvăluie lumi neştiute şi te învaţă că viaţa este o continuă călătorie,  în care  şoferul care te conduce este inima ta.

Acest articol este scris în Campania vALLuntar ,,Mai multe cărţi, mai multe şanse!” prin care Grupul Editorial ALL încurajează lectura şi sprijină voluntariatul, cu sprijinul ROMSILVA.

(Visited 1.621 times, 1 visits today)
Avatar photo

Antonela Barbu

Sunt Antonela Sofia Barbu si te invit la o călătorie în care să îți cultivi creativitatea și imaginația! Susțin educația și organizez ateliere de public speaking pentru copii. Acceptă Provocările Sofiei în fiecare zi !

66 comments

  • Am citit seria de carti scrise de sarmana Corinne Hofmann intr-un suflet. Din pacate, reactia mea este una cu totul negativa.
    Mi s-a parut a fi o femeie care nu isi cunoaste valoarea. Da, Lketinga este exotic, poate chiar frumos, incitant… dar ce femeie plictisita de viata nu ar sari la prima aventura de genul asta? Asta mi-a scapat. Dupa o saptamana de intrevederi si balbaieli cu el se intoarce in Elvetia unde vinde tot, si plecata DEFINITIV in Kenia sa isi caute razboinicul. Ma rog, urmeaza aventuri cum il cauta prin savana, cum nu mai au benzina si alte plicitiseli.
    Cireasa de pe tort o constituie insa traiul din trib. Trebuie sa fie superb sa stai intr-o coliba de balegar de 3 x 3 m , impreuna cu mama soacra. Si sa mananci resturile de la masa barbatilor. Si sa nu ai voie sa iti atingi sotul. Si sa fi mereu amenintata cu poligamia- Lketinga vrea inca o nevasta! Ok, atunci poate sexul era bun!- si acum facem referire la alt stereotip mult iubit, acela dinstre rasa si dimensiuni. Hm. Eroare. Aia NU se intampla in carte, decat cand concep o fetita. In rest, Corinne isi petrece dulcele timp spaland vase cu apa rece si cu unghiile, carand apa de la izvorul de la n km departare, facand foame, trezindu-se acoperita de muste si suferind de diverse boli tropicale. Si sa mai si concepi un copil acolo de buna voie. Plus problema limbii pe care nu o vorbea.

    Cartea e o bijuterie. De tampenie, de manual ASA NU. Dragostea e oarba, intr-adevar, dar nici chiar asa. Oare ce primea de la Lketinga nu putea gasi la un barbat civilzat (mai ales ca nu primea nimic)? Raspunsul e simplu. Ba da, si ar fi gasit zeci, insa NU credea ca merita mai mult.

    • Pentru Corinne Hofmann a fost o provocare. La inceput a fost atractia exotica si visele de femeie europeana, care descopera o alta cultura, alte valori. In final are parte de boli, suferinte si durere pe care nu si le-a imaginat niciodata. Rezista 4 ani si dupa aceasta experienta pe care nu orice femeie o poate trai, viata ei in lumea civilizata capata alta valoare. Infiinteaza o asociatie,sprijina familia din Kenya, iar din vanzarea volumului 4 ,,Africa, dragostea mea” strange fonduri pentru a construi scoala in Barsaloi. Cartea este o lectie de viata, pentru cei care percep lumea cu alti ochi.

  • Cartea, din pacate nu am citit-o dar am vazut filmul si sincer…..m-a dezamagit!Imi place ideea de persoana independenta….da, sunt pentru, dar ce a facut ea,mi se pare absurd,parca ar fi o fata imatura la care i s-a pus pata ca trebuie sa faca ceva;ok, da,trebuie sa facem fiecare ceva cu viata noastra, sa ne simtim noi insine mandri de ea, insa aici ea a cheltuit aproape toata averea ei pentru nimic. Da, cum spunea cineva mai sus, dragostea e oarba….dar, pe bune?!

  • Frumoasă inițiativa ta, Antonela! Și foarte interesantă recenzia, deja m-ai făcut curioasă să citesc eu cartea, doar că nu am cum să fac rost de ea 🙁
    Succes și s-apară cât mai mulți copăcei la Mediaș!

  • Dupa ce ti-am citit recenzia am citit si comentariile. Foarte interesant cum persoane diferite citind aceeasi carte ajung sa aibe pareri diametral opuse. Eu personal ma vad in personajul principal feminin, si eu am avut o perioada de cativa ani in care am renuntat la tot de dragul iubirii. Intr-un final am ramas cu … nimic. Iubirea a fost numai un vis transformat in cea mai mare deceptie pe care viata mi-a putut-o da dar eu am incercat sa iau ce e mai bun din toata povestea. Si din a mea si din cea prezentata in carte. Uneori ai nevoie de un dus rece ca sa devii lucid, sa nu mai visezi povesti de dragoste neinchipuite. Dragostea din filme nu exista decat poate pe anumite perioade scurte ale vietii. Dragostea perfecta nu exista, e doar iubire cu bune si rele, azi cu mangaieri, maine cu certuri, toate la pachet, toate tinandu-se de mana… Mult succes la plantat copacei. Omenirea are nevoie de ei, aceeasi omenire care sistematic distruge viata ce sustine viata!

    • Iubirea face parte din viata noastra. Nu putem trai fara ea, pentru ca ne-am nascut din iubire si ea ne defineste.
      Corinne a primit manusa aruncata. A descoperit provocarea si a fost atrasa de un barbat din alta cultura. I-a daruit iubire asa cum a fost ea invatata, nu cum era invatat Lketinga si a renuntat la avere pentru a se regasi pe ea si emotiile ei. A trait o experienta pe care nimeni nu are curaj sa o traiasca si de aceea cei care stau pe margine, o condamna. Cu ce s-a ales? Trebuie sa ne alegem cu ceva din iubire? Nu putem decat, tot cu iubire? Trebuie sa fim legati de oameni pentru a ne descoperi pe noi, in adancul sufletului? Corinne s-a descoperit ca fiind o femeie puternica, o femeie care poate ajuta, o femeie care are incredere in ea si care se poate bucura de viata si de ce nu, de iubire. Iubirea fiicei lor Napirai, iubirea copiilor din Barsaloi, carora le daruieste o scoala, iubirea tuturor persoanelor pe care le intalneste in viata, pentru a le sprijini. Nimic nu este in viata intamplator. Eu, tu, Corinne, Lketinga, toti stim ca ceea ce ni se intampla, se intampla cu un rost.
      Crezi ca daca nu ar fi fost atrasa de Lketinga si nu ar fi avut aceasta experienta de viata, ar fi ajutat copiii din Barsaloi si alti oameni, pe care i-a intalnit? Eu, nu cred. Multumesc pentru comentariu. 🙂

    • Initiativa este a Grupului Editorial All. Eu sunt doar o blogerita, indragostita…de carti, in special de cele despre Africa. Asa ca acum, daca tot citesc, vreau sa si plantez copacei la Medias, cu ajutorul vostru ! Multumesc. Imbratisari. 🙂

  • Cand am inceput sa citesc aceasta carte nu mi-am putut inchipui ca dragoste face minuni.Te poti indragosti de o persoana fara sa tii cont de culoarea pielii ,de religie, de nationalitate.Am incercat sa ma pun in pielea scriitoarei.Nu cred ca as putea lasa obiceiurile si tara in care m-am nascut pentru cineva.Cand ma gandesc prin ce chinuri a trecut,la ce jigniri a fost supusa,in ce conditii a locuit ..mi se face pielea gaina.Va recomand sa cititi o poveste adevarata.
    acum 11 minute ·

  • Am citit demult. Doar prima parte. Cartea asta a perpetuat mirajul introspectiei, pana am ajuns la „eat, love, pray”. Mie imi place calatoria si renuntarea la senzualitate, imi plac dimensiunile feminitatii scoase la lumina, altele decat cele care le fac atragotoare pe europence pentru europeni, m-a socat definitiv, acuzatia de avort si avortonul… Nu stiu cum e filmul, insa nu-i o carte usoara. Sa-i spui Corinnei, ca si daca a fost o chestiune de marketing, cum usor acuza unii, pentru curaj, eu o invidiez.

    • Este povestea ei de viata, de curaj si de renuntare la viata normala pe care o ducea in Elvetia. De obicei, acuza cei care stau pe margine si tu stii cel mai bine asta. Acum recitesc volumul doi si in curand scriu recenzia. Pentru mine, Corinne este femeia indragostita care a suferit din pricina diferentelor culturale.Cred ca gelozia unui barbat din alta civilizatie, cu studii si bani, ar fi adus-o in aceleasi momente de criza in care sa lase tot si sa plece. Sunt mii de cazuri in lume…Multumesc, Cris!

  • Felicitari, Doamna, pentru o initiativa atat de frumoasa! Nu doar Doamnele au citit Corinne Hofmann. Pentru un copac, merita sa citesti !
    Bravo !

    • Initiativa este a Grupului Editorial All. Eu sunt doar o blogerita, indragostita…de carti, in special de cele despre Africa. Asa ca acum, daca tot citesc, vreau sa si plantez copacei la Medias, cu ajutorul vostru ! Multumesc frumos. Vor urma si alte carti ale Corinnei.

  • Salutari tuturor
    Am citit recenzia si parerile postate mai sus si mi-ati captat atentia in asa masura incat incerc sa fac rost de carte pentru a o citi ….Captivanta recenzia!:))

  • Am citit ,,Indragostita de un masai” cu ani in urma. A fost interesanta,dar cumva aveam senzatia ca e prea de tot. Am incercat sa ma pun in locul Corinnei,dar …nu stiu. Nu am intalnit inca experienta „dragostei la prima vedere”.Poate as fi procedat la fel.Sau poate m-as fi temut de necunoscut. Pana la urma,important e ca orice experienta de viata ne imbogateste sufleteste.Si,mai ales e important ca astfel Corrine a avut ocazia sa cunoasca si sa ajute multi oameni.Cu siguranta a schimbat in bine viata multora!
    Cat despre „copacit” : succes!La cati pomi se taie,ar fi cazul sa mai si plantam.
    Recenzia pe care o faci tu cartii e …instigatoare la lectura,Antonela. Succes!

    • Multumesc mult, Lia. Te voi instiga la lectura si cu urmatoarele carti. Ramai cu povestea noastra. Stiai ca o parte din banii stransi din vanzarea ultimei carti se directioneaza spre scoala din Barsaloi? Am cumparat si eu pentru cei care ma sprijina la ,,copacit” sa le daruiesc si astfel sa ajut acei copii.

  • I read about the white masaai and it is the most real story I have witness in my life.knew Corinne and her former husband mid eighties when I was a herds boy ,little did I know that it will come and rock the entire Europe if not the world.one thing I have learn is that Love have no boundaries in the human species because if Corinne can do away with the prestigious life in Europe and decide to live in the semi arid land at BARSALOI then she is a woman to recon.

  • Nu am citit cartea, dar pare interesanta. Cred ca pe Corrine a intarit-o viata alaturi de acel masai. Ce nu te doboara te face mai puternic…dar punandu-ma in locul ei….mi se face parul „maciuca”, stiind care sant conditiile de viata in Africa…
    Vrem mai multi copacei la Medias!Succes!

  • Ce initiativa excelenta ! E nevoie de copacei la Medias. Aerul trebuie sa devina mai curat. Succes in toate.
    Juan

  • Ati scris frumos despre carte, dar tot nu pot s-o inteleg pe femeia asta … (probabil ar trebui sa citesc cartea :)) ). Mi se pare o carte interesanta daca o iei ca pe o cronica de antropologie culturala, dar ca roman de dragoste nu cred ca l-as intelege.

  • Am auzit de aceasta serie de carti…
    interesant sa iti gasesti iubirea acolo unde nu te astepti… sa te lasi cuprinsa de sentimentul de iubire intr-atat incat sa renunti la viata de pana atunci si sa te dedici unei noi iubiri, noi vieti cu totul necunoscuta

  • Nu am stiut ca si tu participi la aceasta campanie 🙂 Eu am anuntat deja ca echipa de la valluntar sa aiba grija de plantarea copaceilor (da Doamne sa fie multi!) stransi de mine. Daca aflam mai repede faceam echipa cu tine pentru plantarea de copaci la Medias 🙁
    Sa dea Dumnezeu sa strangi cat mai multe comentarii! 😀

  • There two parallel life and love here,the the kind of life and love corinne is giving to Lketinga and the rough kind of life this man is potraying to her and clearly it depict how moranism the life of a samburu warrior looks like he is used to s bush live although love is good that`s why CORRINE Have endured it for all along.

  • Buna.M-ai convins sa citesc si eu cartile scrise de Corinne Hofmann,cele trei volume din cate am inteles si ma voi delecta afland lucruri interesante despre Africa.Multumesc.

  • am citit-o si eu pe nerasuflate,foarte captivanta povestea ei. totusi,n-as fi putut calca pe urmele ei,mi se pare greu sa o faci cand ai crescut cu valori la polul opus. Ca provocare da,dar ca stil de viata nu. Frumoasa recenzie.

    • Multumesc frumos. In primul rand, pentru a face un astfel de pas, trebuie sa avem curaj, timp si sa ne adaptam. Avem multe de invatat. Sa nu uitam ca ea locuieste in Elvetia, deci are alte valori si alte conditii fata de cele din Romania.

  • Povesti de viata emotionante.Oare eu as putea sa traiesc in aceleasi conditii???????????????????/Da,mi-ar place sa ajut acei copii care sunt nevinovati.Sa zic…Bun venit in Africa!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

  • dintre toate cartile Corinnei, aceasta mi-a placut cel mai mult. poate si pentru ca subiectul era nou si exotic. spor la copacei.

©Antonela Sofia Barbu

About me

Sunt Antonela Sofia Barbu si te invit la o călătorie în care să îți cultivi creativitatea, să te bucuri de imagini frumoase și să zâmbești ! Acceptă Provocările Sofiei în fiecare zi !