Antonela BarbuÎn viață nimic nu este întâmplător, toate se întâmplă dintr-un motiv și cu un scop. Nimic nu este așa cum pare, la voia întâmplării. Nimic nu se potrivește întâmplător.
Călătoria în care artistul portughez Ricardo Caria a pornit cu sufletul deschis aduce împreună oameni care îmbină muzica și arta, oameni care sunt desprinși din poveștile cu navigatori care caută pe alte meleaguri visele pierdute.
Privind răsăritul soarelui şi ascultând acordul chitarei portugheze, descoperi tablouri pictate cu multă răbdare însoţite de versuri ale unui cântec de dor dedicat Reginei muzicii fado.
Proiectul Sempre Amalia prezintă în 8 oraşe o lume plină de culoare și sentimente profunde, iar cei prezenţi la aceste spectacole vor avea inima plină de bucurie şi de mângâieri lusitane.
Ricardo Caria ,artistul portughez transmite oamenilor care au făcut posibil acest turneu momente din viaţa Amáliei Rodrigues şi exprimă în versurile senzualitatea, pasiunea, abandonându-şi sufletul în muzică, ca într-un zbor frânt.
Amalia Suruceanu, artistul plastic din Câmpina ne opreşte pentru o clipă şi ne vorbeşte despre AMÁLIA. Cuvintele îi curg într-un ritm diferit de fiecare dată când o asculţi. Priveşti portretele care o însoţesc în Turneul naţional de muzică fado şi ştii că în aceste imagini se îmbină nostalgia cu iubirea şi tristeţea cu trădarea.
Ne dorim să fiţi acolo să întâlnim zâmbetele voastre atunci când Amalia Suruceanu ne va dezvălui cum poţi să ajungi în lumea artei dintr-o dorinţă de copil şi atunci când Ricardo Caria va trăi pe scenele din România, cel mai frumos vis împlinit: acela de a fi artistul de muzică fado care dăruieşte din cultura portugheză acel Saudade, ce nu are echivalent în nici o limbă pe pământ.
Am realizat un interviu cu Amalia Suruceanu, artistul plastic care va expune 20 de lucrări dedicate Amáliei Rodrigues în cadrul Turneului naţional de muzică fada SEMPRE AMALIA.
Amalia Suruceanu este Preşedinte UAP – Sucursala Câmpina şi s-a întâlnit pentru prima dată cu arta, la vârsta de 42 de ani. A fost botezată cu acest nume, deoarece părinţii ei au văzut-o pe artista portugheză, la Cerbul de Aur de la Braşov în anul 1968 şi au îndrăgit-o foarte mult. Prin Proiectul Sempre Amalia doresc în primul rând să aduc un omagiu, dincolo de timp și de granițe, Reginei Fado-ului. ,,Amália Rodrigues a venit prima oară în România când avea 48 ani. Eu anul acesta împlinesc 48 ani. Am realizat acest lucru abia acum câteva zile, după ce Ricardo a distribuit evenimentul. Coincidență sau nu, nu pot să spun.’’ Nimic nu este întâmplător, spun eu.
- Când ai început să pictezi?
Am început să pictez, în anul 2007, câteva picturi în ulei, după ce am cumpărat un set de culori dintr-un magazin. S-a întâmplat pur și simplu. Fără să fiu interesată înainte de acest aspect. Din 2010 acest hobby s-a transformat într-o adevărată pasiune și chiar într-un mod de a fi. Inginer fiind, dacă o perioada am mers în paralel cu arta, din 2013 am decis să aleg arta. A fost o alegere bună!
- Cum s-a dezvoltat pasiunea pentru artă?
Pictând, m-am „întâlnit” cu mine însămi. Dacă la început a fost doar curiozitate, trăirile momentului de creație au început să predomine și m-au determinat să aprofundez domeniul. Interacționând cu oamenii, participând la expoziții, discutând cu persoane interesate de aceeași activitate, ochii „ți se deschid”. Iar curiozitatea mea pentru artă a început să devină din ce în ce mai pregnantă. Mă interesau noi tehnici – pe care le-am experimentat. Căutam, citeam, studiam – pentru că toate acestea făceau parte din ce în ce mai mult din ceea ce sunt eu. Cred că fiecare om se naște cu un „dar” care la un moment dat, îi va umple viața cu bucurie si-l va defini. Contează doar să descoperi acest dar dat de Divinitate.
- Cum îți alegi temele? Ce înseamnă pentru tine implicarea în Proiectul SEMPRE AMALIA? Cum l-ai cunoscut pe Ricardo Caria?
Temele pe care le surprind în picturile mele sunt dictate de stările pe care le trăiesc. Iubesc natura. Iubesc oamenii. Am o fire optimistă și îmi place să surprind tot ceea ce este frumos. Așa cum văd eu frumosul: ca bucurie de a trăi, ca desăvârșire a sentimentelor… Trăiesc și bucuria unui răsărit de soare, trăiesc și o furtună pe mare… Îmi pun tot sufletul în ceea ce consider că este darul nostru pe pământ: viața!
Pe Ricardo Caria l-am cunoscut prin intermediul rețelei de socializare, citind un anunț despre turneul Alma no fado. Și cum sunt îndrăgostită de muzica fado, curiozitatea m-a îndrumat să-l ascult, apoi să-i trimit un mesaj cu o pictură care reprezenta portretul Amáliei Rodrigues, realizat de mine în anul 2012. Mi-a răspuns imediat, debordează de vitalitate. Și-am stabilit împreună dacă putem realiza acest concept de expoziție itinerantă, în cadrul turneului sau, Sempre Amalia. Este greu să definesc ceea ce înseamnă pentru mine, Amália Rodrigues. Cu siguranța îi datorez numele; părinții mei au văzut-o la Cerbul de Aur în anul 1968 și au decis că dacă voi fi fată, să port numele Amáliei. Și așa a fost. Dincolo de nume, istoria, viața Amáliei, m-a impresionat profund. Nu poți cânta Fado dacă nu trăiești Fado. Iar Fado este muzica pe care sufletul meu o trăiește mai mult decât pe oricare alta. Dincolo de nume, Amalia mi-a lăsat, fără voia ei, acea profunzime a trăirii omenești.
Prin Proiectul Sempre Amalia doresc în primul rând să aduc un omagiu, dincolo de timp și de granițe, Reginei Fado-ului. Amália Rodrigues a venit prima oară în România când avea 48 ani. Eu anul acesta împlinesc 48 ani. Am realizat acest lucru abia acum câteva zile, după ce Ricardo a distribuit evenimentul. Coincidență sau nu, nu pot să spun.
Participarea la acest Proiect prin intermediul picturilor mele este încă o treaptă câștigată în „cariera” artistică. Am pus intre ghilimele pentru că nu consider arta ca fiind o meserie. Pentru mine, arta pe care o realizez, este parte din mine și din viața mea. Prin intermediul artei interacționez și cunosc oamenii. Și doresc să le insuflu cât pot de mult ideea că putem găsi frumusețe oriunde în jurul nostru. Arta vindecă suflete la fel de bine cum tot arta ne face viața mai frumoasă. De câțiva ani de zile sunt implicată în proiecte de art terapie, iar anul trecut am inițiat în Campina un Program de exprimare a personalității prin artă, proiect susținut financiar de către Fundația Medis din Câmpina. Mergând mai departe, doresc să dezvolt acest program astfel încât el să fie accesibil unui număr cât mai mare de persoane, copii și adulți. Dincolo de ceea ce ține strict de mine ca persoană, pregătire profesională de specialitate (consiliere dezvoltare personală, consiliere dezvoltare prin artă, terapie prin artă), doresc să creez infrastructura necesară unor astfel de programe. De aceea, toate fondurile rezultate din aceasta expoziție vor fi destinate acestui scop. Credința mea este că dăruind necondiționat, obții resurse sufletești nelimitate și putere de a continua. Arta nu a fost „inventată” pentru a fi ținută ascunsă, ci pentru a fi împărtășită cu semenii tăi.
- Ce pasiuni mai ai în afară de artă?
Îmi place să călătoresc. Cu mașina, să mă pot opri acolo unde doresc. Să surprind măcar prin fotografie ceea ce mă impresionează.
Îmi place să ascult muzică, de obicei când pictez.
- Câte tablouri ai vândut până acum?
Nu pot da un număr, nu am contorizat, însă sunt foarte multe. Și mai multe am dăruit; pentru că-mi place să dăruiesc. Prietenilor și celor pe care-i simt apropiați sufletește.
- Care este cel mai îndrăgit tablou al tău?
Este o întrebare la care răspund cu greutate. Îmi las puțin suflet în fiecare pictură a mea. Privind picturile mele, realizez însă că două dintre ele îmi sunt foarte dragi. Prima, „O dragoste fără sfârșit”, este o pictură dedicată și dăruită soțului meu. Cealaltă, „Muzică fără de sfârșit”, este o pictură realizată în 2012, este modalitatea mea de a privi viața.
- Cine te susține în această pasiune?
Mă susțin soțul meu, familia mea, prietenii mei. Copii cu care lucrez. Persoanele care participă la expoziții. Zâmbetele de pe fețele lor mă determină să pot merge mai departe pe acest drum. Pentru că nu este un drum ușor. Însă este atât de frumos!
- Care sunt locurile care te inspiră?
Sunt locuri și lucruri care creează stări, iar stările mă determină să pictez.
- Ești o femeie împlinită?
Da, mă consider o femeie împlinită. Însă am tot viitorul în față, am multe proiecte de realizat, multe lucruri de făcut!
Ce cărți citești?
Poezie (Mihai Eminescu, Nichita Stănescu, Ana Blandiana), cărți de dezvoltare personală (Robin Sharma), cărți de art terapie (Cathy Malchiodi), cărți de artă.
- Ce ai recomanda cuiva care acum se apucă de pictură?
Să lucreze, să lucreze, să lucreze! Să citească, să vadă arta, să lucreze!
- Care sunt mentorii tăi în acest domeniu?
Mi-a fost dat sa întâlnesc oameni extraordinari, la timpul potrivit. Drept pictori de referință: Nicolae Grigorescu și Vincent van Gogh. Mentor, o persoana deosebită în care am încredere absolută, artistul plastic Ionel Hăloiu.
- Dacă nu ai fi pictat, ce altă pasiune ai fi dezvoltat?
Greu de spus. Mi-ar fi plăcut să cânt la pian sau la violoncel.
- Cum se împacă job-ul tău cu pasiunea de a picta?
Job-ul meu este pasiunea mea.
- Cum te-ai descrie ca femeie la 40 de ani ?
Sunt o femeie norocoasă. Am o familie frumoasă. O meserie pe care o ador. Păstrez copilul din mine viu. Refuz să văd culoarea neagră și lumea politică. Am curajul de a spune ceea ce cred și asta mă face să dorm liniștită.
Amalia Suruceanu va participa în Proiectul SEMPRE AMALIA cu 20 de lucrări ce cuprind portrete ale Amaliei Rodrigues, iar vernisajele expoziţiilor vor avea loc în fiecare locaţie din cele opt oraşe, începând cu ora 17.00.
Ricardo Caria va duce povestea de viață a Amáliei Rodrigues în 8 orașe și va organiza 9 spectacole. Vor fi două ore de muzică preluată în exclusivitate din repertoriul Amaliei, cu momente de incursiune în viața plină de enigme a faimoasei artiste; poezie; scurte momente de dans și teatru, toate cu un singur scop: o călătorie înapoi în timp, pe ritmuri de chitară portugheză, pentru a retrăi și pentru a încerca să deslușim împreună cu artistul portughez misterul vieții celei care a schimbat istoria muzicii pentru totdeauna.
,,Din orașul de la poalele Tâmpei, Brașov – 11 aprilie, vom pleca spre București, pentru a susține spectacolul în data de 12 aprilie, de la ora 20.00, la Teatrul de pe Lipscani. În inima Transilvaniei, ne întâlnim în Sibiu, la Sala Thalia, în data de 13 aprilie. Veți simți ce om minunat a fost Amália Rodrigues și în orașele Deva ( 14 aprilie, ora 20.00 – Cinema de Artă), Cluj Napoca (15 aprilie, ora 20.00 – Casa de Cultură a Studenților ).
Ultimele spectacole vor fi în Banat, atât de aproape de casă: Timișoara (18 aprilie, ora 20.00 – Sala Capitol) și Arad. În orașul nostru vom fi împreună în două seri, de la ora 20.00, la Teatrul de Marionete (19 și 20 aprilie). Pentru SEMPRE AMALIA se va ridica ultima cortină din Turneul național de muzică fado, la Teatrul Regina Maria, în Oradea. Am emoții pentru fiecare seară. Abia aștept să vă întâlnesc și să vă mulțumesc din suflet pentru încurajarea oferită de-a lungul întregii perioadă’’, comunică artistul portughez Ricardo Caria.
Proiectul SEMPRE AMALIA este susţinut de Ambasada Portugaliei la Bucureşti şi sponsorizat de GENERALI S.A.
Add comment