Antonela BarbuUn fluture galben a adormit. Am intrat cu paşi mărunţi prin visul lui şi m-am plimbat. Câteva culori mi-au povestit despre frumuseţea unui suflet, altele s-au agitat să îmi spună despre muzica preferată şi dansul care îl făcea fericit, când zbura deasupra florilor. M-am uitat la ceas să îl aud cum cântă: Tic ! Tac ! Nu îmi arată ora la care se va trezi şi mi-a reproşat că nu simt primăvara. Un fluture albastru m-a invitat la un ceai, în grădină şi mi-a atras atenţia să citesc primele rânduri. Îl ascult şi încerc să tac. Dă din aripi şi foile se desprind încet. Poveştile ne încarcă cu emoţii, dar ne lasă libertatea să zburăm.
Femeia la 40 de zile ţine în palmă un fluture galben, adormit.
(Visited 618 times, 1 visits today)
Add comment