Femeia blondă, zâmbeşte !

Vreau să scriu despre ea, femeia blondă cu zâmbet cald de catifea.

Am cunoscut-o dintr-o întâmplare, când seara o petreceam pentru socializare. M-a invitat pe mine şi alţi prieteni, la o cafea, o glumă, folk şi altceva. Am luat cu mine, cartea cu scrisori şi-am dăruit-o, fără să-i duc flori. Şi a zâmbit şi zâmbetul a fost povestea de-nceput, la primul suc.

Mă joc cu un creion şi cânt în gând la pian o melodie, dedicată Ţie ! Şi nu ghiceşti că lumea care ştie, ar vrea să te ajute să te regăseşti, să ai energie şi să ne zâmbeşti. Şi uiţi să îmi vorbeşti, când inima e tristă sau lacrimile tale, curg într-o batistă. Tresar când pleci, când văd fotografii, când ţii în braţe iar, drăguţi copii.

Şi vreau să te ajut atât cât pot, să-ţi dăruiesc şi timp şi zâmbet, la un loc. Două culori îţi mângâie privirea: albul te-atinge cu mângâierea lui şi inima îţi bate la roşul, nu ştiu cui. Dacă ar fi să strângi în braţe nume şi să le spui şoptit: Bine-ai venit ! povestea ta s-ar scrie aşa încet, cum ţi-ai închipuit.

Dar timpul te apasă şi pe tine, durerea lumii-ntregi o iei asupra ta şi când eşti fericită, ştii prea bine, noi vom dansa.

O muzică la pian şi o chitară cântă rock, atunci  ne răsfăţăm şi timpul stă pe loc.

Femeia blondă cu zâmbet cald de catifea îţi dăruieşte aripi de fluture, de vrea şi ştie să ascundă secretul în cutie, să-nchidă uşa bine şi nimeni să nu ştie.

Femeia blondă cu ochii mari şi zâmbet cald de catifea îţi spune că o viaţă-ntreagă de-ar avea, oameni în jur va ajuta.

O floare de i-aş dărui acum, ar fi un trandafir creat de mine, cu o petală albă, una roşie, una albă şi zâmbete, o mie.

Femeia blondă cu zâmbet cald de catifea e prietena mea şi are un singur nume, Luminiţa.

La mulţi ani, femeie blondă de 40 de ani, cu zâmbet cald de catifea !