Scrisoarea domnișoarei S. , scrisă de autoarea Corina Marinescu și apărută în anul 2019 la Editura Libris Editorial te îndeamnă încă de la primele pagini, să cauți un loc liniștit în casă, cu aromă de scorțișoară, să te învelești într-o pătură pufoasă și să îți dedici câteva ore, lecturii. Dacă nu vei face acest lucru de la început, îți va părea rău să te desprinzi de povestea de cabana din munți, de mica bibliotecă în care ai descoperit și tu scrisoarea domnișoarei S. sau de prietenele Emiliei și de doamna Sonia. Nu știi exact ce personaj să îndrăgești prima dată și nici cum să te porți când întâlnești bărbați prinși în mrejele iubirii.

Iarna, luna februarie, amintirile despre Sf. Valentin, cursul de grafologie, zăpada și primii pași spre cabana 3 îți deschid apetitul pentru călătorii. Îți proiectezi în agendă să descoperi locul acela magic în care nu ai semnal la internet și în care te poți regăsi, citind pagini îngălbenite de timp.

Deși ador cărțile în care aflu despre diferite locații și caut repede imagini pe google sau printre amintiri, Scrisoarea domnișoarei S., mă lasă fără GPS. Doar imaginația mea zburdă și…atât.

Personajul principal, Emilia acceptă provocarea de a petrece un sfârșit de săptămână, alături de prietenele ei, Andra și Maria, într-un colț de rai, departe de lumea zgomotoasă, dar aproape de iubirea adevărată.

,,Destinul ne conduce mereu acolo unde trebuie să ne aflăm.” …acest lucru l-am simțit din primul capitol, dar și din ultimul. Pentru că, toate se întâmplă cu un scop și am avut tot timpul senzația aceea că roata se învârte și că întotdeauna ne întoarcem de unde am plecat. Lucrurile se leagă, așa cum iubirea plutește în aer și tronează deasupra patului din Cabana 3. Suflet de artist, Corina Marinescu presară din loc în loc și iubirea pentru artă și simți mirosul de cafea amestecat cu diluant și vopsele din camera lui V. M-am familiarizat repede cu operele pictorilor Carel Fabritius și Albercht Durer, pentru a reuși să îl cunosc pe misteriosul domn V., și să aflu dacă are vreo legătură cu scrisoare domnișoarei S..

Scrisoarea găsită între cărțile din bibliotecă și strecurată într-un plic din piele albă prins cu șiret roșu mi-am amintit de cărțile lui Nicholas Sparks și mesajul dintr-o sticlă. Am avut impresia că va fi genul acela de carte în care, Emilia va porni în căutarea lui V., uitând de relațiile ei și deciziile pe care trebuie să le ia în viață. Dar, nu a fost așa. Povestire în povestire, mult dialog, bătăi puternice de inimă, emoții multe, o punte între două lumi și un deznodământ neașteptat.

Un roman delicat, pe care îl îndrăgești de când admiri grafica coperții cu mașina veche de scris, un roman cu personaje pe care dorești să le cunoști pas cu pas și să te transformi într-un călător care simte parfumul dragostei la mii de kilometri depărtare.  La un moment dat, ai impresia că faci și tu parte din poveste și ori le dai sfaturi în gând celor care au nevoie, ori te superi că nu e totul cum vrei tu și că lucrurile se derulează prea repede.

Cartea aceasta are legătură cu Sf. Valentin și de aceea a fost lansată într-o zi care sărbătorește iubirea !
Trebuie să aveți timp să o citiți până de Dragobete și să trăiți 10 zile cu intensitate, sorbind fiecare literă, fiecare cuvânt așternut pe hârtie de către autoarea Corina Marinescu !

La final, să îi trimiteți o scrisoare scrisă de mână și să îi spuneți simplu că ,, Primul pas spre fericire e să recunoști că ți-o dorești.” Eu am recunoscut, iar cartea aceasta poate deveni un cadou frumos pentru cineva drag.

Vă îndemn să o citiți și să vă bucurați !

Mulțumesc, cu drag S. !

 

(Visited 67 times, 1 visits today)

Leave a comment