Cafeneaua Capşa şi Tudor Muşatescu

”Când ți-e dor de cineva, să nu închizi ochii. O să-ți fie și mai dor.”  (Tudor Muşatescu)

Recunosc… am închis ochii pentru că mi-e dor de… Tudor Muşatescu. Mâine, 22 februarie  se împlinesc 109 ani de la naşterea dramaturgului şi în amintirea lui am ascultat piesa radiofonică   ” Titanic vals ”.

Marţi dimineaţa vă propun o călătorie în cea mai renumită cafenea bucureşteană, Capşa. Toţi oamenii de cultură veneau la Capşa,  pentru a servi o cafea specială.

“Ca să devii scriitor, trebuia să obţii botezul Capşei, care, fără nici o firmă literară, era totusi redacţia redacţiilor, nodul gordian al trecerii spre nemurire” – spunea poetul Virgil Carianopol.

Silvia Coftescu în articolul ”Lunga poveste de dragoste dintre bucureşteni şi cafea”  îl prezintă pe Tudor Muşatescu, poetul, prozatorul, dramaturgul și umoristul român.

Acesta fiind întrebat de Mihai Petrovici : ”Ce mai faci ?” i-a dat un răspuns cât se poate de romanţios: ”De treizeci de ani iubesc aceeaşi femeie: după nume e Capşa, iar de meserie e cafenea.”

Dacă aş fi trăit în anul 1930 şi aş fi fost o scriitoare cunoscută, aş fi luat masa la Casa Capsa. Lista de bucate era tiparită în acele vremuri, pe cartonaşe gălbui, cu un chenar roşu şi scris italic. Aş fi comandat preparate franţuzeşti, precum  “Pave Tous les Fruits”, “Gaufrettes” sau “Corbeilles de Fruits”. Aş fi comandat unul dintre cele mai rafinate sortimente de cafea şi un pahar cu şampanie adusă de la Paris.

Dar, trăiesc în anul 2012 şi Hotelul Casa Capşa, renovat în anul 2003  este destinat acum artiştilor,  politicienilor şi diplomaţilor. Câţi dintre ei  îşi vor aminti mâine, 22 februarie de Tudor Muşatescu şi melodia ”După noapte vine zi” versuri Tudor Muşatescu, compozitor Aurel Giroveanu, interpretă Margareta Pâslaru ?

”O literatură nu trăieşte prin cei ce scriu, ci prin ceea ce scriu.” (Tudor Muşatescu)